Ro  |  Eng

Discurs al poetei Ana Blandiana la primirea Premiului Prințesa de Asturia pentru Litere 2024, la ceremonia prezidată de membrii ai Familiei Regale a Spaniei la Ovideo

Majestățile Voastre,
Altețele Voastre Regale,
Distinși membri ai Fundației Prințesa de Asturias,
Membri ai juriului,
Excelențele Voastre,
Stimați colegi laureați,
Doamnelor si Domnilor,
Prieteni,

Ca întotdeauna când mi s-a întâmplat să iau un premiu, primul meu gând a fost la Platon si la cununile de lauri pe care le recomanda pentru poeții alungați apoi din cetate.
Al doilea gând a fost pentru țara mea.
Așa cum, atunci când cresc, copiii săraci trebuie să se-întoarcă mereu să-și ajute familia, trimițând pachete și bani, ținându-i pe cei mici la școală, orice împlinire mă întoarce acasă spre locul de unde am pornit, un loc care în istorie se numea Dacia Felix, cea cucerită de Împăratul Traian, dar în basmele românești este numit „locul în care se bat munții în capete”, un loc așezat între mai multe imperii dușmane si dușmane intre ele, căruia dintre toți vecinii numai Marea Neagră nu i-a vrut niciodată răul. Latinitatea noastră, rămasă în exil la celălalt capăt al continentului, ne-a singularizat și ne-a dat, o dată cu conștiința că suntem altfel decât cei din jur, sentimentul singurătății în istorie. Un sentiment care nu mi-a permis niciodată să mă desprind, să mă înstrăinez, dar care a germinat, ca pe o soluție de supraviețuire, poezia.
Dar și gândul la Platon și gândul la țara mea mă obligă să mă întreb, în acest moment de uimitoare așezare a poeziei sub reflectoare, care mai este, care mai poate fi, legătura dintre poet și ceilalți, dintre poezie și societate, care este rostul poeziei în această lume a noastră secularizată, tehnicizată, informatizată, mondializată. Enorma onoare pe care Fundația Prințesa de Asturias mi-o face premiindu-mă pentru poezie poate fi considerată, oare, o dovadă a importanței capitalului de speranță pe care poezia îl mai reprezintă în această lume? Mai precis, poate oare „acel ceva plăpând , înaripat și sacru”, cum definea Platon poezia, opri rostogolirea noastră spre neant?
De fapt, întrebarea, pe care nu mi-o pun pentru prima dată, este „Poate poezia salva lumea?”, iar răspunsul meu, timid dar afirmativ, e sprijinit pe uimitoare întâmplări .
Oricât ar părea de incredibil, în deceniile cinci si șase ale secolului trecut, în închisorile comuniste din România a avut loc o adevărată rezistență prin poezie. Primul Memorial al Victimelor Comunismului din lume are o sală cu pereții și tavanul acoperiți în întregime cu poeme născute în detenție. În lipsa creionului și a hârtiei, interzise, orice poem avea nevoie pentru a apărea de trei persoane: cel ce îl gândea, cel ce îl memora și cel ce îl transmitea prin alfabetul Morse, și totuși, în aceste condiții dure, mii de poeme au fost compuse și au reușit să treacă din celulă în celulă și din închisoare în închisoare. Toate cărțile de memorii ale deținuților politici descriu, ca pe un ritual sacru, momentul transmiterii noilor poeme, când câte un prizonier era mutat dintr-o închisoare in alta. Iar apoi, după deschiderea închisorilor, primul gând al celor eliberați a fost să transcrie ceea ce memoraseră, fără nume de poeți sau cu autori doar presupuși adesea greșit, într-o adevărată simfonie a rezistenței spirituale, a transformării misterului poeziei într-o armă de apărare împotriva nebuniei. Iată o dovadă că, în condiții extreme, când își simțeau periclitată esența, oamenii au recurs la poezie ca la un mijloc de salvare. Atunci când în poezie se ascundeau ultimele molecule de libertate, sufocați de represiune, oamenii le căutau, le găseau si le respirau pentru a supraviețui. Pentru că poezia nu vorbește despre realitate, ci e în stare să construiască o altă realitate în care ne putem salva. În mod ciudat, etimologic, în greaca veche numele poeziei provine din verbul poiein care înseamnă a construi.
Dar ceea ce ne-a putut salva ieri de spaimă, de ură și de nebunie nu ne poate, oare, salva azi de singurătate, de indiferență, de vidul rămas în locul credinței, de excesul de materialitate și de consum, de deficitul de spiritualitate? Andre Malraux, autorul Condiției umane, spunea că „Secolul 21 va fi religios sau nu va fi deloc”. Dar, dacă suntem poate prea obosiți și prea lipsiți de ardoare pentru religiozitate, nu ne-am putea salva, oare, punând în locul rămas pustiu poezia?
Pentru că, acum când în cel mai scurt timp roboții vor fi superiori oamenilor, va trebui să încercăm să rămânem deasupra prin tot ceea ce ei nu înțeleg. Căci ei vor putea să facă versuri, rime, ritmuri, iambi, trohei, dactili, sonete, rondele, epopei, dar nu vor înțelege niciodată suferința și încăpățânarea de a exprima inexprimabilul care se ascunde sub toate aceste veșminte, misterul care nu poate fi nici definit , nici înfrânt. În mod evident, Theodor W. Adorno greșea când scria că „după Auschwitz a scrie poezie e o barbarie”, din moment ce nu înțelegea că suferința nu interzice poezia, ci o potențează, îi dă strălucire și sens. Un sens din care libertatea este doar o mică parte.
La sfârșitul imperiului roman, care părea să fie chiar sfârșitul lumii, creștinismul a adus vestea cea bună, evanghelia iubirii aproapelui care, în pofida întregii istorii, a reușit să ne țină în echilibru mai bine de doua mii de ani, până când, în secolul 20, ura (de clasă sau de rasă, între femei si bărbați, între copii si părinți ) a preluat controlul. Poezia modernă este expresia sfâșietoare a acestui dezechilibru existențial.
Sunt fericită că pot să mărturisesc, în fata unei săli pline de spanioli, importanța pe care a avut-o în formarea mea intelectuală si spirituală exclamația lui Miguel de Unamuno „Mă doare Spania!”. Am folosit suferința filosofului spaniol pentru sfâșierea țării sale ca pe un punct de sprijin în universul de azi, în care națiunile se estompează în fața ideologiilor, ca pe o ancoră în adâncul timpului la suprafața căruia mă lovesc valurile mereu răzgândite ale post-modernității, cărora le rezist pentru că mă doare Spania, mă doare România, mă doare lumea.
Prin țipătul lui Unamuno, descoperit în adolescență și niciodată uitat, prin cele zece volume ale mele traduse in spaniolă, răspândite in imensul spațiu hispanic, si prin onoarea din această seară, datorată Universității din Salamanca, sunt legată pentru totdeauna de Spania. În această seară cu ecou privilegiat sunt fericită că pot să-mi exprim recunoștința nu numai pentru premiul care mă emoționează și mă tulbură, ci si pentru prilejul pe care mi-l dă de a spune si a face auzite aceste cuvinte.
Premiul Prințesa de Asturias este altfel decât orice alt premiu oferit poeziei pentru că în definiția lui se împreunează misterul poeziei si misterul regalității, atât de straniu înrudite între ele prin faptul că oamenii, fără să le înțeleagă și fără să știe la ce folosesc, simt că ar fi mai puțin frumoși si mai puțin buni fără ele.

Vă mulțumesc.
Ana Blandiana

---

Garda și votul

„Trăiască Garda! ” – s-a auzit recent în plenul Parlamentului României. Nu s-a spus în șoaptă, sau în gând, așa cum am putea crede, știind că există o lege care interzice astfel de manifestări. Ci cu o voce clară, răspicată, să nu existe interpretări.

La ce fel de gardă făcea referire doamna senator este evident, de vreme ce strigătul de luptă a fost menit să condimenteze declarațiile antisemite, sperând ca astfel să ridice scorul electoral al candidaților care au preluat toate apucăturile membrilor Legiunii (mai puțin, slavă Domnului, salutul cu mâna ridicată oblic în față).

Știm că nostalgia legionară este și a fost mereu prezentă în societatea românească. Și astfel de manifestări, câtă vreme rămân fenomene marginale, trebuie mai mult să ne scârbească, decât să ne sperie. Ce mi se pare, însă, periculos este ușurința cu care s-a trecut peste acest moment în societate, în mediul politic și, mai ales, în Parlament.



Donați 2% din impozit pentru Societatea Timișoara până în 27 mai!

Puteți dona 2 % din impozitul pe venit pe anul 2023 către Societatea Timișoara completând formularul online pe https://redirectioneaza.ro/societatea-timisoara/ sau completând unul din cele două formulare PDF anexate:

- Formular_hartie_D230_ST_2023 -se tipărește, se completează cu datele personale, se bifează opțiunea privind distribuirea sumei pe o perioadă de 2 ani (dacă se dorește), se completează procentul din impozit (2%), se semnează olograf și se depune personal sau se trimite prin poștă cu confirmare de primire la organul fiscal în raza căruia aveți domiciliul (AJFP Timiș, str. Gheorghe Lazăr, nr. 9B, Timișoara, jud. Timiș -pentru cei din Timișoara): https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/AsistentaContribuabili_r/telefoane_judete/Regiuni.htm

- Formular_electronic_D230_ST_2023 -se completează cu datele personale pe calculator, se semnează electronic și se trimite la ANAF prin serviciul „Spațiul privat virtual” (SPV), secțiunea „Depunere declarație unică și alte formulare SPV-PF”, accesând link-ul https://formularespv-pf.anaf.ro/ sau pe adresa de e-mail a organului fiscal în raza căruia aveți domiciliul (registratura.ajfp.tm@anaf.ro -pentru cei domiciliați în Timișoara). Formularul se deschide cu Adobe Acrobat Reader.

Declarația 230 completată și semnată se transmite până cel târziu în data de 27 mai 2024.

PREMIILE SOCIETĂȚII TIMIȘOARA

PREMIILE SOCIETĂȚII TIMIȘOARA

Consiliul de conducere al Societății Timișoara a decis acordarea premiilor pe anul 2023. Festivitatea va avea loc la Biblioteca Centrală Universitară „Eugen Todoran” din Timișoara (BCUT), cu ocazia împlinirii a 34 de ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara, în ziua de sâmbătă, 16 martie 2024, ora 11.

Premiul „SPERANȚA” - Orașul TIMIȘOARA. Speranța României de mâine este, pentru noi, orașul-model al conviețuirii multietnice, orașul care a trasat trei repere ale democrației: Revoluția din decembrie 1989, Proclamația de la Timișoara 1990 și Capitala culturală europeană 2023;

Premiul „Alexandra Indrieș” - Emilia Șercan;
Premiul „Punctul 12 al Proclamației de la Timișoara” - Lidia Gheorghiu Bradley;
Premiul „Secera și ciocanul” - Victor Neumann.

Cu aceeași ocazie va avea loc și conferirea titlului de membru de onoare al Societății Timișoara lui Vladimir Tismăneanu precum și decernarea premiilor Societății Timișoara pentru anul 2022, eveniment amânat până acum pentru a nu tulbura cu opinii politice anul în care Timișoara a devenit polul culturii europene:

Premiul „SPERANȚA” - Maia Sandu;
Premiul „Ion Monoran” - Stephane Courtois;
Premiul „Oscar Berger” - Dorin Dobrincu și Armand Goșu;
Premiul „Alexandra Indrieș” - Ioan Stanomir și Melania Cincea;
Premiul „Secera și ciocanul” - Gheorghe Angelescu.


Consiliul de conducere al Societății Timișoara

01.02.2024



Florian Mihalcea: „Piaţa Universităţii a fost ultima filă a revoluţiei române”



Se împlinesc 33 de ani de la Mineriada din 13-15 iunie 1990, din Piaţa Universităţii. Terenul pentru violentul atac împotriva manifestanţilor, care solicitau mai cu seamă adoptarea Punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, fusese pregătit prin diversiune şi manipularea opiniei publice; Puterea şi presa aservită acreditaseră teza că România se afla în pragul unei rebeliuni de tip legionar care avea ca scop o lovitură de stat și care trebuia reprimată.

L-am invitat pe Florian Mihalcea, preşedinte al Societăţii Timişoara de aproape 30 de ani, la un dialog cu privirea spre trecut: spre fenomenul Piaţa Universităţii, ca „ultimă filă a revoluţiei române”, spre efervescenţa civică dinaintea acestuia, spre Proclamaţia de la Timişoara şi al său celebru Punct 8, spre lustraţie, dar şi spre modul în care a eşuat aceasta. „Nu am crezut, atunci, că vor exista atât de mulţi nostalgici comunişti”…



Donație în sprijinul societății civile

Redirecționează 2% din impozitul pe venit către Societatea Timișoara!





Dragi prieteni,

Cei care doresc pot completa cererea pentru virarea a 2 % din impozitul pe venit pe anul 2022 catre Societatea Timisoara, pe unul din cele doua formulare PDF anexate:

1. D230_electronic -se completeaza cu datele personale pe calculator, se semneaza electronic si se trimite la ANAF prin serviciul „Spatiul privat virtual” (SPV), sectiunea Depunere declaratie unica si alte formulare SPV-PF, accesând link-ul https://formularespv-pf.anaf.ro/ sau pe adresa de e-mail a organului fiscal in raza caruia aveti domiciliul (registratura.ajfp.tm@anaf.ro -pentru cei domiciliati in Timisoara);

2. D230_hartie -se tipareste, se completeaza cu datele personale, se semneaza olograf si se trimite prin posta cu confirmare de primire la organul fiscal in raza caruia aveti domiciliul (AJFP Timis, str. Gheorghe Lazar, nr. 9B, Timisoara, jud. Timis -pentru cei domiciliati in Timisoara) ori se depune direct la registratura organului fiscal competent.

Formularul se transmite pana cel tarziu in data de 25 mai 2023.

Va multumim pentru sprijin!

Florian Razvan-Mihalcea
presedinte



Comunicat
Protest împotriva modificării Codului penal. Scandările care se consideră că lezează demnitatea guvernanților se pedepsesc cu închisoare!

Societatea Timișoara si Inițiativa Timișoara protestează împotriva recentei modificări a Codului penal, care facilitează pedepsirea cu închisoare a participanților la demonstrații, pentru orice exprimare a nemulțumirii față de reprezentanții puterii prin care s-ar presupune că le-ar leza acestora demnitatea.

Considerăm că inițiativa legislativă promovată de doi politicieni liberali, Nicolae Ciucă și Lucian Bode, susținuți de colegii lor de coaliție din PSD și UDMR, duce România în categoria statelor autoritare, în care democrația este grav afectată.

Astfel, articolul 371 pedepsește în noua formă, la alineatul 1, cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, „fapta persoanei care, în public, prin amenințări sau atingeri grave aduse demnității persoanelor, tulbură ordinea și liniștea publică”. Vechea formulare prevedea această pedeapsă inclusiv pentru tulburarea liniștii publice prin violențe comise împotriva persoanelor sau bunurilor, faptă sancționată acum, la alineatul 2, mai drastic, cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Prin această delimitare, judecătorii vor fi obligați să ia în calcul trimiterea protestatarilor la închisoare doar pentru simple scandări despre care se presupune că ar aduce prejudicii de imagine demnitarilor. Or, cum poți protesta împotriva hoților, plagiatorilor, corupților, traficanților de influență și incompetenților, aflați la un moment dat la putere, fără să îi definești ca atare și atfel să se poată considera că le-ai atins grav demnitatea?

Societatea Timișoara
Inițiativa Timișoara



Ritivoiu îi cere primarului Fritz să mute Monumentul Ostașului Necunoscut din Parcul Central



Societatea Timișoara și Inițiativa Timișoara au organizat miercuri, 17 mai, la Muzeul Apelor, o dezbatere cu privire la „Monumentul Ostașului Necunoscut” din Parcul Central „Anton Scudier” din Timișoara. Mai multe voci, printre care și cea a prefectului de Timiș Mihai Ritivoiu consideră că statuia trebuie mutată. UPDATE. Dominic Fritz răspunde solicitării prefectului de Timiș



Realizator: Trinitas TV

Tăcerea guvernamentală pentru Timișoara Capitală Culturală Europeană



În toamna anului 2006, în vremea în care lucram pentru BBC, Christian Mititelu, directorul secției române, mi-a cerut să merg la Sibiu și să fac un amplu reportaj, în cadrul rubricii Arena din acele vremuri, despre pregatirile pe ultima sută de metri pentru Sibiu – capitala culturală europeană.

Am fost la Sibiu, am stat într-un hotel nou, care mirosea a vopsea neuscată de tot, am fost la Primărie, unde i-am întâlnit pe patronii de restaurante, ce stăteau la coadă la registratură cu cereri pentru a-și mări suprafața teraselor, am vorbit cu câțiva funcționari, dar și cu Klaus Iohannis, mai tânăr, mai suplu, mai dinamic…



Despre Daniel Vighi, Revoluții și Solidarități

Se face mai frig. Se apropie acea jumătate a lunii decembrie care pentru noi, timișorenii trecuți de 45 de ani, înseamnă readucerea aproape a sentimentului ciudat de frică și bucurie, de groază și exaltare. E iarna, din nou… Dar nu mai e chiar aceeași iarna. Nici nu ar putea fi. Nici nu mai sunt aceiași actori. Unii au murit atunci, alții de atunci încoace.

În 17 decembrie 2022, în ziua eternului parastas pentru morții Timișoarei, va fi și parastasul de patruzeci de zile pentru Daniel Vighi, revoluționar fara privilegii, ce nu apare, deci, pe listele asociațiilor de revoluționari. În 16 decembrie 1989, în fața casei pastorului Tokes Laszlo, Daniel Vighi începea, singur și cu voce tremurandă, să cânte câte strofe știa din „Deșteaptă-te române!”.



A murit scriitorul Daniel Vighi, Cetățean de Onoare al Timișoarei

Veste foarte tristă pentru timișoreni. A murit scriitorul şi profesorul universitar Daniel Vighi, fondator al Societăţii Timişoara şi al Alianţei Civice, sâmbătă dimineața, la Spitalul Județean din Timișoara. Joi, în cadrul unei ceremonii care a avut loc la Universitatea de Vest din Timișoara, însă de la care a lipsit, i-a fost acordat titlul de Cetățean de Onoare al Timișoarei.





Thierry Wolton: „Judecata asupra istoriei nu se poate face cât timp vinovații trăiesc”

Cel mai relevant istoric contemporan al comunismului, istoricul francez Thierry Wolton, a ținut o serie de conferințe în România în octombrie 2022 la București și la Timișoara. Premiat de Societatea Timișoara cu Premiul Speranța, Wolton a avut o întâlnire în cerc restrâns cu membrii organizației.



Privilegiul de a schimba opinii și de a afla părerea lui Thierry Wolton despre prezent se datorează interesului pe care istoricul îl manifestă față de misiunea asumată de Societatea Timișoara, formulată de altfel în Proclamația de la Timișoara: deschidere europeană, multiculturalitate, tragerea la răspundere a liderilor comuniști și a membrilor Securității, cercetarea memoriei ororilor comunismului.



Societatea Timișoara cere înlăturarea monumentului dedicat „eroilor” fostei Securități

Societatea Timișoara a aflat cu consternare și indignare despre episodul recent al dezvelirii la Cimitirul Eroilor din Pitești al unui ”monument” dedicat ”eroilor” fostei Securități, în cadrul unui eveniment organizat de către o asociație a cadrelor în rezervă care provin din fosta poliție politică și din moștenitoarea acesteia (SRI).

Acțiunea s-a petrecut chiar în orașul în care s-a derulat în perioada comunistă, sub coordonarea Securității, unul dintre cele mai cumplite experimente carcerale din lumea dominată de către sovietici, care și-a propus ”reeducarea deținuților” prin torturi și dezumanizări inimaginabile.

A gratifica astăzi memoria călăilor chiar în orașul în care regimul comunist a administrat unele dintre cele mai aprige și umilitoare lovituri victimelor Securității reprezintă un afront grav la adresa adevărului istoric, a memoriei celor torturați și o agresiune morală inadmisibilă într-o societate pretins democratică.

Calificat de către Alexandr Soljenițîn drept ”cea mai teribilă barbarie a lumii contemporane”, Experimentul Pitești ar trebui să reprezinte pentru generațiile de astăzi un prilej de rememorare critică a trecutului comunist și a moștenirii sale traumatice, nicidecum o invitație la ”ștergerea urmelor” celor vinovați și la glorificarea ororilor acestora.

Depășirea trecutului traumatic nu se poate face prin uitare și minciună, ci numai prin cunoașterea onestă a adevărului istoric și prin indicarea neechivocă a vinovaților și a faptelor acestora.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, solicităm autorităților publice din zonă să se sesizeze și să ia măsurile cuvenite pentru înlăturarea acestui „monument” jignitor pentru memoria victimelor comunismului.

Consiliul de conducere al Societății Timișoara





Comunicat Societatea Timisoara - Retragerea premiului lui Robert Turcescu

Societatea Timișoara îi retrage premiul „Alexandra Indrieș” lui Robert Turcescu

Societatea Timișoara a luat act cu îngrijorare și mâhnire de pozițiile tot mai apropiate de ideologia AUR ale domnului Robert Turcescu, laureat al premiului „Alexandra Indrieș” în anul 2005. Participarea domnului Turcescu la nunta liderului AUR a fost un neașteptat și dezamăgitor prilej de a constata că domnul Turcescu și-a exprimat, implicit și explicit, simpatii pentru un lider extremist și o formațiune politică extremistă, aflați la antipodul valorilor promovate de Societatea Timișoara.

Un asemenea comportament, inacceptabil pentru noi, se adaugă stuporii create de autodenunțul său din 2014, rămas într-o toxică ambiguitate! că este ofițer acoperit.

Ținând cont de toate acestea, Societatea Timișoara anunță că îi retrage premiul „Alexandra Indrieș” domnului Robert Turcescu și îl somează să facă fireasca modificare în CV-ul său. Pentru a nu induce, din nou, în eroare persoane care chiar cred în valorile democrației.

Consiliul de conducere al Societății Timișoara


Scrisoare deschisă către Președintele României, dl Klaus Iohannis

Societatea civilă din România a luat act de adoptarea în plen, miercuri 29 iunie, a Legii privind protecția avertizorilor în interes public, care înlocuiește actuala lege 571/2004 și care ar trebui să transpună Directiva (UE) 2019/1937 privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii.





Festivitate de decernare a premiilor Societății Timișoara

Amânată doi ani din cauza pandemiei, ceremonia de înmânare a premiilor acordate de Societatea Timișoara pe anii 2019 și 2020 va avea loc la Biblioteca Centrală Universitară Timișoara, vineri, 10 iunie, ora 18.

Premiul „Speranța” (2020) - Thierry Wolton - istoric specializat în istoria regimurilor criminale comuniste.
Premiul „Speranța” (2019) – Dan Grigore, pianist, compozitor
Premiul „Speranţa“ se acordă „pentru cea mai însemnată contribuţie la instaurarea democraţiei, destrămarea structurilor comuniste şi menţinerea speranţei”.

Premiul „Ion Monoran” (2020) - Traian Orban - rănit, fondator al Asociației Memorialul Revoluției.
Premiul „Ion Monoran” (2019) – Cristian Brâncovan - activist civic, organizator proteste
Premiul „Ion Monoran“ se acordă pentru stăruinţa în demersurile de a decanta valorile morale în societatea românească (Ion Monoran, poet, membru fondator al Societăţii şi ziarului „Timişoara“, a fost revoluționarul care în 16 decembrie 1989 a oprit tramvaiele în Piaţa „Maria“, moment esenţial în declanşarea Revoluţiei de la Timișoara.)

Premiul „Alexandra Indrieş” (2020) - Grupul de investigații „Recorder”
Premiul „Alexandra Indrieş“ se acordă pentru contribuţia avută, prin intermediul cuvântului scris, la dezvoltarea spiritului civic, la promovarea principiilor democraţiei şi ale statului de drept în România. (Alexandra Indrieş, fost deţinut politic, scriitoare, membru fondator al Societăţii Timişoara, editorialist al ziarulului „Timişoara“)

Premiul „Oscar Berger” (2020) - Ramona Ursu și Daniela Rațiu, jurnaliste
Premiul „Oscar Berger” (2019) – Sabina Fati, jurnalistă, scriitoare
Premiul „Oscar Berger” este decernat pentru înalt profesionalism, spirit civic, pentru abordarea cu curaj şi responsabilitate a unor teme majore din societatea românească şi pentru promovarea unui spirit de eleganţă şi bună credinţă jurnalistică (Oscar Berger a fost redactor șef și director al ziarului Timișoara)

Premiul „Secera și Ciocanul” (2020) - Renate Weber (pentru susținerea în Parlamentul european a încercărilor de subminare a statului de drept în România, proces inițiat și promovat de Liviu Dragnea, fost președinte PSD).
Premiul „Secera și Ciocanul” (2019) – Valer Dorneanu (pentru obediența politică, inclusiv pentru atacarea Legii Lustrației)
Premiul „Secera şi ciocanul“ se acordă pentru efortul depus întru conservarea şi susţinerea sistemului şi structurilor (neo)comuniste în România.

Consiliul de conducere al Societății Timișoara
Florian RĂZVAN-MIHALCEA
președinte



Cristi Danileț la CCR. Susținerea societății civile

Organizațiile semnatare susțin numirea judecătorului Cristi Danileț la Curtea Constituțională pentru meritele sale învederate de magistrat competent și corect, precum și pentru pozițiile sale pro-europene în privința reformării justiției în România.

Activitatea sa pasionată de educație juridică a tinerilor prin traininguri ținute la zeci de școli din România este admirabilă. Judecătorului Danileț și echipei sale de la VedemJust i se datorează includerea educației juridice în programa școlară.

Hărțuirea și suspendarea sa din magistratură confirmă poziția sa reformistă, temerară, care generează opoziție în rândurile curentului retrograd.

Curtea Constituțională a pierdut din credibilitatea necesară celui mai înalt for constituțional prin recompensarea cu locuri în CCR a unor foști membri de partid, precum și prin compromisurile politice ale unor decizii.

Numirea judecătorului independent Danileț, neimplicat în politică, ar putea fi un semnal de schimbare a opticii clasei politice și de restituire a misiunii originare a Curții Constituționale de garant al Constituției României.

Freedom House România
Societatea Timișoara
Grupul pentru Dialog Social
Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică
Fundația Progress
Inițiativa România




Comunicat al Societății Timișoara
Jos mâinile de pe justiție!

Am luat act de excluderea judecătorului Cristi Danileț din magistratură.
Anunțăm pe această cale că am înțeles mesajul, care este cât se poate de clar.
Justiția rămâne sub controlul politicului, chiar dacă instituțiile europene ne vor sancționa.
Legile justiției vor rămâne așa cum au fost gândite de Liviu Dragnea, Florin Iordache și Tudorel Toader, chiar dacă PNL a strâns voturi pe un discurs împrumutat din stradă, de la cei ce făceau cordoane în jurul palatelor de justiție pentru a-i apăra pe magistrați.
Un troc acceptat de toată lumea: control politic asupra justiției contra pensii speciale intacte. Așadar, ne este perfect limpede: magistrații care nu acceptă noua ordine vor fi excluși din magistratură.
Gestul CSM-ului se adresează și societății civile, pe care o îndeamnă să nu-și mai petreacă iarna protestând prin piețele orașelor.
Pentru că mașinăria, odată pornită, nu se va împiedica în manifestațiile unor „golani” sau „huligani”.
Am înțeles mesajul, dar ne rezervăm dreptul, pe care încă mai credem că îl avem, de a reacționa.
Și pentru că e din nou iarnă și amintirile sunt încă proaspete, adresăm un mesaj către clasa politică conducătoare: Jos mâinile de pe justiție!

Consiliul de conducere al Societății Timișoara




NU ABANDONĂM ROMÂNIA - Declarație a societății civile către cei care dețin puterea în stat

Suntem tot aici. V-am văzut, cu stupefacție și dezgust, cum nimic nu v-a putut opri să puneți în practică cea mai nerușinată trădare a votului popular de după 1990: nici sutele de morți zilnice (fiindcă, pentru a vă numi guvernul vostru, nu ați ezitat să-i abandonați pe cei mai vulnerabili medical dintre noi), nici explozia îngrozitoare a prețurilor (fiindcă nu ați ezitat să-i abandonați pe cei mai vulnerabili economic dintre noi), nici gândul că nerușinarea cu care călcați în picioare votul pe care l-ați cerut aduce la disperare o Românie întreagă - încât, așa cum arată un sondaj recent, sute de mii de tineri vor, din nou, să-și ia lumea în cap din pricina voastră. Ca după mineriade.




Dacă nu, ne vom merita soarta! (Alin Gavreliuc)

(gînduri la consfințirea unei alianțe în care… ”pentru țară trebuie să treci peste orice”)

“Cuvintele ordine, dreptate, cinste onoare sunt adesea uitate în Ţara Românească. Aici toate slujbele se cumpără, adică se plăteşte dreptul de a săvîrşi o crimă fără a fi pedepsit. Fiecare slujbă, în scurt timp, îl îmbogăţeşte pe cel care o cumpără, dar, după un an, trebuie s-o părăsească sau s-o lase altuia. (…) Aceste dregătorii au preţuri mai mari sau mai mici, după veniturile pe care le pot aduce boierilor care le cumpără de la membrii Divanului. Ispravnicii (…) iau fără ruşine şi chiar fără să se ferească, de la fiecare ţăran grînele, vitele, banii. Fiecare familie trebuie să plătească la Divan o dajdie oarecare: ispravnicul o face de două ori, de patru ori, de zece ori mai mare şi împarte suma cu membrii Divanului. Dacă ţăranul se încumetă să se opună (…) este întemniţat, ruinat, bătut, schingiuit în aşa fel încît adesea moare în chinuri, sau, cînd călăii sunt şi mai cruzi, omul se uită cum îi sunt schingiuiţi nevasta şi copiii.”. Printr-un asemenea rechizitoriu fugar, contele Langeron descria la începutul secolului al XIX-lea moravurile liderilor locali, situîndu-le într-o tradiţie a barbariei comunitare şi a jafului instituţional care atingea apogeul în văgăunile politice ale Balcanilor. Astăzi suntem primiţi oficial în cele mai selecte ”cluburi” ale lumii (UE, NATO), afişăm toate etichetele birocratice onorabile, guvernul e (încă) format din partidul care se prezintă drept cel cu „rădăcinile istorice cele mai viguroase”. Aproape că nici nu mai contează că s-a ”împreunat” cu ”Ciuma roșie”, căci doar și-a regăsit partenerul natural în hoție, pe care a izbutit să îl invidieze, copieze și, în cele din urmă, să îl ”ajungă” în netrebnicie. La urma urmei, dacă arunci coaja acestor aparenţe, descoperi acelaşi miez găunos. În care cu puțină străduință și dacă te dovedești ”cu potențial”, ți se poate livra imediat nivelul „taxei de intrare pe listă”, în care descoperi cum actuali miniștri sau parlamentari au cotizat financiar la partid în campanie de zeci sau sute de ori mai mult decît venitul anual declarat, în care „dregătoriile” sunt pe mai departe vînate, dincolo de competenţe, în funcţie de beneficiile ”valorificabile”. În care, mereu, cel mai împovărat, şi singurul salvator rămîne tot omul simplu, care e pus să acopere toate hemoragiile economice şi sociale provocate de această specie de lipitoare, ce vine, cum vedeţi, în istoria noastră politică mult mai de departe. Din secole de dependenţă, nerînduială, nestatornicie, dar și abandon social, în care singura strategie sigură a celui „ajuns” e „să apuce cît mai mult acum şi aici, că nu se ştie ce va fi mîine”, şi, desigur, „să-şi recupereze investiţia” făcută prin cumpărarea poziţiei sale. Şi în care preocuparea cea mai ferventă este, pe lîngă consolidarea şi extinderea reţelei de înstăpînire asupra resurselor, conferirea aparenţei de legitimitate şi rezonabilitate. Dar ceea ce uită actorii acestei subjugări mafiote este că România lui 2021 nu mai este ”România” de dinainte de 1821! Și s-ar cuveni să își amintească că pînă și cea mai atroce dictatură, deși dispunea discreționar de toate pîrghiile prin care putea sufoca societatea, a fost doborîtă ca un castel de nisip în 1989, prin vulcanul de revoltă al unei mulțimi care, doar instinctiv, a simțit gustul libertății! Iar astăzi, cînd speranța unei Românii – sociologic, încă puternic minoritară, dar trează, și care a gustat deja libertatea – a fost siluită, se cade să se aștepte ca valul istoriei să îi șteargă de pe fața pămîntului! Și poate, va începe și pentru noi – dar și prin noi – o nouă istorie! De nu, ne vom merita soarta!

17 Aprilie 2021

CONVOCATOR

 Către: Membrii Societății Timișoara

 Se convoacă Adunarea generală a Societății Timișoara pentru data de 02.05.2021, ora 12,00, care se va desfășura online, votul urmând a fi comunicat pe email, până la data și ora indicată mai sus, la adresa societatea.timisoara@gmail.com, având în vedere pandemia de COVID-19. În cazul în care nu se înregistrează mesajele (cu votul pentru, contra sau abținere) a cel puțin jumătate plus unu din membrii asociației, are loc a doua convocare a Adunării generale pentru a doua zi, 03.05.2021, ora 12,00, până când membrii asociației își vor comunica votul la aceeași adresa de email.

 Ordinea de zi este următoarea:

 1. Aprobarea bilanțului contabil şi a contului de execuţie a bugetului pe anul 2020.

2. Aprobarea raportului Comisiei de cenzori pe anul 2020.

3. Reînnoirea mandatului dat domnului Laurian Ieremeiov de Adunarea generală din 01.04.2017 și de Adunarea generală extraordinară din 24.04.2017, să desfășoare procedurile legale și să efectueze actele necesare pentru înregistrarea modificării componenței Consiliului de conducere în Registrul Special-Asociații al Judecătoriei Timișoara și reprezentarea în instanță, la ANAF și oriunde va fi nevoie, semnătura sa în limitele acestei împuterniciri fiind pe deplin opozabilă asociației, până la finalizarea acestor demersuri.

4. Mandatarea domnului Laurian Ieremeiov, identificat cu cartea de identitate seria TZ nr.192665, să efectueze demersurile necesare în instanță, la Registrul Special-Asociații al Judecătoriei Timișoara, la ANAF și oriunde va fi nevoie, semnând în numele asociației, pentru înregistrarea completării Statutului Societății Timișoara cu informațiile prevăzute de art.6 alin.(2) lit.g) din OG nr.26/2000, respectiv cu componenţa nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare şi control ale asociaţiei, art.2 din statut completându-se cu un nou alineat, (4), astfel: „Membrii celui dintâi Consiliu de conducere sunt, conform încheierii nr.25/20.02.1990 pronunțată de Judecătoria Timișoara, Lucian-Vasile Szabo, Dorel Mihiț, Harald Zimmerman și Daniel Vighi, iar prima Comisie de cenzori a fost formată, conform procesului-verbal al adunării generale din data de 10.08.1990, din Vasile Popescu - președinte, Ion Cîrdu și Dorel Tîrnoveanu -membri.”

 Membrii vor primi pe email bilanțul și raportul comisiei de cenzori, până în preziua datei votului, respectiv până la 01.05.2021.

 Președinte,

Florian RĂZVAN-MIHALCEA

Timișoara, 21 Decembrie 2020

Comunicat

Societatea Timișoara cere clasei politice, acreditată prin votul românilor din decembrie 2020, să nu facă scut împotriva justiției prin respingerea cererilor procurorilor de încuviințare a începerii urmăririi penale, a reținerii și arestării preventive a unor parlamentari, pentru a se evita repetarea unor cazuri similare celor din legislaturile trecute, precum Rovana Plumb, Victor Ponta, Dan Șova, Varujan Vosganian sau Laszlo Borbely.

Totodată, cerem punerea în practică a rezultatului referendumului pentru un Parlament unicameral cu 300 de parlamentari, o poziție contrară ilustrând desconsiderarea gravă a voinței electoratului român.

Cerem blocarea accesului la funcţiile publice a demnitarilor cercetaţi penal și respectarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara din 1990, prin interzicerea accesului în funcții de demnitate publică a foștilor activiști comuniști, a membrilor și a colaboratorilor Securității.

Nu în ultimul rând, considerăm necesară depolitizarea administrației și aplicarea principiului meritocrației, prin introducerea în Constituție a unui articol care să interzică schimbarea pe criterii politice a șefilor de instituții publice.

Consiliul de conducere al Societății Timișoara

---

Timișoara, 16 Decembrie 2020

Comunicat

16 decembrie este o zi importantă pentru Revoluția de la Timișoara. E prima noastră zi de proteste din 1989, o zi fără de care nimic n-ar fi fost posibil, într-o înlănțuire logică de evenimente înălțătoare, tragice și, finalmente, triumfătoare. 

Ideea că la acest moment se așteaptă venirea la Timișoara a lui George Simion, șeful unui partid ultranaționalist, partid în care se regăsesc și doi ofițeri implicați în reprimarea Revoluției, ne obligă pe noi, timișorenii, să protestam împotriva acestei prezențe neavenite. 

Este vorba despre parlamentarii AUR Francisc Tobă și Nicolae Roman. 

Francisc Tobă, fost deputat PSD, a fost trimis în judecată în dosarul Revoluției de la Sibiu. Dosarul rămăsese în lucru la Parchetul militar, când Francisc Toba a căutat la Adrian Năstase sprijin politic. 

Numele lui Nicolae Roman a fost vehiculat, de mai multe ori, în legătură cu reprimarea Revoluției de la Timișoara, în volumele editate de Memorialul Revoluției din Timișoara. 

Înainte de a veni la Timișoara, George Simion, ca șef de partid și ca cel care a întocmit listele de candidați, ar trebui să se dezică de astfel de personaje și să le ceară demisia imediată din Parlament, pentru că altfel nu vom crede niciodată în buna sa credință atunci când se va alătura marșului recunoștinței, la Timișoara. 

Fără demisiile celor doi, George Simion nu se poate alătura comemorărilor Revoluției din Timișoara. 

Pe de altă parte, Timișoara respinge și a respins întotdeauna, naționalismul. 

În 16 decembrie 1989, naționalismul lui Ceaușescu s-a clătinat sub prima lovitură a Timișoarei. 

Am învins, fiindcă timișorenii nu au crezut în chemările naționalismului șovin, am învins fiindcă aici toate naționalitățile au fost unite, am învins fiindcă am respins tot ce, acum, reprezintă partidul lui George Simion. 

În Punctul 4 al Proclamației de la Timișoara spunem răspicat că naționalismul nu are ce căuta în România pe care, de atunci, încercăm să o refăurim. 

Și în acest sens, considerăm prezența la Timișoara a unei delegații AUR a fi o provocare și o profanare a idealurilor Revoluției și ale Proclamației de la Timișoara, la care ne opunem categoric. 

Florian Răzvan-Mihalcea
președintele Societății Timișoara

---

Aniversarea a 30 de ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara, anulată  

Ținând cont de epidemia de COVID-19 și de măsurile luate pentru limitarea efectelor ei de către guvern și autoritățile locale, dând dovada de responsabilitate, Societatea Timișoara anulează toate acțiunile legate de aniversarea a 30 de ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara, acțiuni organizate de asociație. 

Membri ai Societății Timișoara vor participa miercuri, 11 martie 2020, la ședința extraordinară a Consiliului local al municipiului Timișoara, care a aderat la 9 martie 1990, fără niciun vot împotrivă, la Proclamația de la Timișoara. 

Mulțumim pentru înțelegere.

Președinte,

Florian Răzvan-Mihalcea

Acţiuni

Miting [citeşte mai mult...]
Îi aşteptăm pe toţi membrii Societăţii Timişoara, sâmbătă, 20.01.2018, la ora 18, în Piaţa Operei, la un mare miting împotriva adoptării legilor justiţiei şi pentru apărarea statului de drept, la care ST este coorganizatoare. Este un moment important care trebuie să ne găsească pe toţi în stradă. Să ne reafirmăm ataşamentul la valorile în care credem.

Comunicate

Premiile Societății Timișoara pe anul 2017 [citeşte mai mult...]
Societatea Timișoara premiază, în fiecare an, instituții și personalități pentru promovarea democrației și a valorilor europene. Astfel, la 28 de ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara, Societatea Timișoara reafirmă principiile și valorile în care a crezut și pentru care a luptat de la început.

Protest față de un gest consternant [citeşte mai mult...]
În urmă cu câteva zile, președintele Comisiei Europene, domnul Jean-Claude Juncker, a rostit la Trier (Germania) un discurs cu prilejul împlinirii a 200 de ani de la nașterea lui Karl Marx, principalul ideolog al regimurilor comuniste.
Participarea unui oficial al Uniunii Europene (structură care are la bază toate principiile democrației autentice și drepturile omului) la comemorarea unuia dintre inspiratorii crimelor comuniste, a personajului care a nesocotit tocmai acele valori pe care se întemeiază construcția Uniunii Europene, este în sine un fapt reprobabil.

Puncte de vedere

Sau poate… [citeşte mai mult...]
Gestul președintelui Iohannis de a accepta (fără nici o condiționare!) nominalizarea lui V. V. Dăncilă înclină să închidă jocul politicii autohtone pentru o perioadă de cel puțin 6 luni, dezamăgește și descumpănește profund acea Românie (mai) activă și responsabilă, care se presupunea că ar fi baza sa electorală și agentul unei schimbări pentru mîine.

---

Proclamația de la Timișoara

"Punctul 8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viata politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară.

Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu, și ce consecințe grave atrăgea predarea lui. Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un Președinte. Propunem reducerea prerogativelor acestei funcții, după modelul multor țări civilizate ale lumii. Astfel, pentru demnitatea de Președinte al României ar putea candida și personalități marcante ale vieții culturale și științifice, fără o experiență politică deosebită.

Tot în acest context, propunem ca prima legislatură să fie de numai doi ani, timp necesar întăririi instituțiilor democratice și clarificării poziției ideologice a fiecăruia dintre multele partide apărute. De abia atunci am putea face o alegere în cunoștință de cauză, cu cărțile pe masă."