„Romi” - un remember

miercuri, 14 decembrie 2016, de Smaranda Vultur

 Prietenii îl răsfăţau cu acest nume, ce părea a se potrivi  atât de bine cu aerul  uşor copilăresc, interogativ, ingenuu, pe care îl avea chiar şi când se ocupa de cele mai serioase lucruri, când aborda cele mai dificile situații. Amestecul de asumare responsabilă şi detaşare echilibrată îţi dădea un sentiment de bună şi molcomă aşezare ardelenească,  caldă şi primitoare pentru cei apropiaţi, plină de gentileţe pentru cei respectaţi. Sub această aparenţă, luptătorul exigent pentru dreptate şi adevăr, cel care avea să le re-dea victimelor comunismului un chip şi un nume, o identitate şi dreptul la memorie, construind o instituţie, un public, o echipă de cercetare şi un grup de acţiune civică menite să le apere drepturile, a ştiut să înfrunte toate potrivniciile pentru a-şi apăra cauzele, a-şi duce la capăt proiectele şi visele cele mai greu de realizat. A avut, ce-i drept, alături, o parteneră de viaţă şi de acţiune de calibrul Anei Blandiana : s-au completat în mod ideal şi au reuşit împreună ceea ce mulţi alţii nici nu ar fi putut  măcar imagina. De altfel, ceea ce va fi greu de acum înainte va fi să îi gândim altfel decât ca un întreg, deşi în acest întreg fiecare avea o personalitate a lui, un contur aparte.

La Sighet, la Memorial şi la Şcoala de vară se vedea bine această alianţă, pentru că acolo partea publică sau oficială se deschidea spre conversaţiile informale cu invitaţii  sau cursanţii, pentru că acolo se năştea ideea unei cărţi noi, a unei traduceri menite să completeze raftul Bibliotecii Sighet, a unei expoziţii, a unui interviu. Romulus Rusan a fost , de altfel,  și un excelent editor, a scos la iveală mărturii inedite, dar şi lucrări de politologie, de filosofie a memoriei, de istorie politică. Participarea sa la Raportul final de analiză a dictaturii comuniste a fost substanțială și a fost foarte bine evocată de Vladimir Tismăneanu, cel care a condus echipa care a lucrat la raport ( pe Contributor.ro)          

Mulţi îl vor ţine minte mai ales pentru ce a făcut pentru memoria trectului recent, a Gulagului în general și a celui românesc. E vorba nu numai de căile diverse prin care le-a făcut cunoscute, ci şi de arhivarea memoriei în formele ei orale sau scrise. E vorba nu doar de conservarea ei, ci şi de dezvoltarea unei pedagogii a memoriei, fondate pe împărtăşirea cu generaţiile tinere, pe dialogul cu cercetătorii, istoricii, martorii, societatea civilă. Ca membru fondator al Alianței Civice alături de Ana Blandiana, Romulus Rusan a reușit o primă formă de coagulare a acesteia, în vremuri când ea abia prindea contur, iar ostilitatea partidului de guvernământ față de orice alternativă era maximă, atacurile la adresa cuplului Blandiana – Rusan dintre cele mai josnice și virulente.       

Ar fi multe de spus și despre scriitorul Romulus Rusan, despre eleganța și uneori tușa ironică sau polemică a reportajelor, prozelor, articolelor, comentariilor sale. America ogarului cenușiu a fost lectura preferată a celor care voiau să afle câte ceva despre spațiul pe atunci anatemizat și inaccesibil al Statelor Unite ale Americii, un jurnal de călătorie ce va marca istoria genului în literatura română.

Nu poate fi cuprinsă într-o schiță de portret bogăția și substanța unei vieți, dar o putem deocamdată măsura prin cât de tare ne va lipsi Romi Rusan celor care îl știam mai de-aproape sau mai de departe, în momentele de normalitate, dar și în cele în care valorile pe care el le-a apărat vor fi puse în pericol. Simpla lui existență era o garanție că are cine să le apere pe cele pe care le putem alinia unui reper moral, ca o țintă de atins.

*Romulus Rusan a fost membru de onoare al Societății Timișoara.


articol publicat pe pagina Facebook a Societăţii Timişoara în 10 martie 2016

Cum mai stăm cu datoria față de țară

Robert Șerban - 8 martie 2016

Cu câțiva ani în urmă, Ion Caramitru a spus, pe scena Teatrului Naţional din Timişoara: „Revoluţia la care am participat eu în decembrie 1989 n-a reuşit. În schimb, cea la care a participat Sergiu Nicolaescu a reuşit”. Paradoxul rostit atunci de actor nu era o replică dintr-o piesă, ci realitatea în care jucăm de mai bine de un sfert de veac.

„Puterea celor fără de putere” a înlăturat dictatura şi a adus libertatea. A fost o putere radicală, care dacă s-ar fi translatat din stradă în structurile de conducere ale României, ar fi făcut ca multe paradoxuri catastrofale să nu mai existe. Însă revoluţia a rămas pe carosabil, iar radicalismul ei s-a stins în gâturile celor care strigau „jos comunismul” şi în sângele celor care au fost împuşcaţi. Sus, beneficiile ei au fost preluate şi manipulate de „comuniştii umani”, ce au ţâşnit imediat de pe liniile moarte pe care îi trăsese PCR-ul. Ei s-au înţeles rapid – din priviri, în urma unor negocieri urgente în lifturi, după uşi sau din mers. Nu puteau rata oportunitatea: ţara le era adusă pe tavă, doar trebuiau să se (auto)servească. Cine-i oprea? Cei câţiva care urcaseră din stradă sus şi care „umblau” cu principii, scrupule, ba chiar erau anticomunişti? Trebuiau ejectaţi sau liniştiţi într-un fel.

Când în martie 1990 s-a citit, din balconul Operei, Proclamaţia de la Timişoara, cei care acaparaseră puterea, în frunte cu Ion Iliescu, au strâns rândurile. Punctul 8 al documentului îi viza direct, căci propunea ca “legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foştilor activişti comunişti şi al foştilor ofiţeri de Securitate”. Argumentele invocate erau reale: “Prezenţa lor în viaţa politică a ţării este principala sursă a tensiunilor şi suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situaţiei şi reconcilierea naţională, absenţa lor din viaţa publică este absolut necesară”. Continuarea îl avea în colimator pe Iliescu însuşi: “Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foştilor activişti comunişti candidatura la funcţia de preşedinte al ţării. Preşedintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărţirii noastre de comunism (…)”.

Însă Proclamaţia de la Timişoara, cu al său punct 8, a lăsat indiferentă majoritatea românilor. Poate şi pentru că majoritatea n-a trebuit să (mai) iasă în stradă în decembrie ’89. O făcuse o foarte mică parte dintre conaţionali şi fusese suficient. Restul, la televizor şi la radio, cu sufletul la gură. Şi ştirea bombă venise: suntem liberi! De ce să o luăm de la capăt? Pe micul ecran rula deja varianta „liniştită” a altei producţii ce promitea, cu gura până la urechi, happy-end.

În 11 martie se împlinesc 26 de ani de când, de la balconul Operei, s-a citit Proclamația de la Timișoara. Încă o dată, după decembrie 1989, acest oraș își făcea datoria față de România.


Drept la replică. Despre Expoziţia „Our Body: Universul interior”!

În replică la articolul intitulat „Copiii voștri de mâine au nevoie de doctorii ce-s azi copii”, autor: Ramona Băluțescu

oradeapress.ro, luni 29 februarie 2016, de Anca Florescu

Aş dori să fac în cele ce urmează o serie de remarci punctuale cu privire la articolul intitulat „Copiii voștri de mâine au nevoie de doctorii ce-s azi copii”.

I. În primul rând, consider că se încearcă crearea unei imagini cu totul şi cu totul distorsionate legate de demersul Societăţii Timişoara. În sensul că am fi împotriva ştiinţei, a educaţiei şi chiar împotriva medicinei şi a eforturilor medicilor de a salva vieţi, că am fi retrograzi şi am avea mentalitate de Evul Mediu. Este complet fals. Înţeleg că prin crearea acestei imagini false, devine uşor ca oamenii înclinaţi spre cunoaştere să fie învrăjbiţi împotriva demersului Societăţii Timişoara, însă aş dori să precizez clar că nu suntem nici împotriva educaţiei, nici a ştiinţei, nici ca oamenii să înţeleagă cum funcţionează corpul uman, nici ca tot mai mulţi tineri să îşi dorească să urmeze o carieră medicală, să îşi practice profesia cu cinste şi să salveze vieţi.

Subiectul discuţiei în cazul de faţă este, însă, cu totul altul. Expoziţia „Our Body: Universul interior” prezintă copurile unor persoane decedate într-un stat totalitar, în speţă China, fără a prezenta niciun fel de acte cu privire la aceste trupuri. Iar aici ar fi esenţial de prezentat consimţământul acestor oameni ca trupul lor să fie tratat în acest fel după moarte. Dacă acest consimţământ nu poate fi prezentat, nu cred că putem vorbi de vreun aspect etic legat de această expoziţie. Nu cunosc ca expoziţii de genul celei de la Timişoara – în care corpurile expuse provin din China – să fi putut prezenta vreodată consimţământul celor expuşi. Mai mult decât atât, organizatorii expoziţiilor similare celei de la Muzeul Banatului încasează profituri imense de pe urma acestor expoziţii, şi mai precis de pe urma trupurilor umane expuse.

II. Referindu-mă pe scurt la domeniul transplanturilor de organe, întrucât este amintit deseori în articolul doamnei Ramona Băluțescu, doresc să menţionez că existenţa consimţământului informat, scris, liber, prealabil şi expres al persoanei în vederea donării unui organ, este un aspect esenţial strâns legat de etica transplanturilor. La fel cum este şi faptul că donarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană nu pot face obiectul unor acte şi fapte juridice în scopul obţinerii unui folos material sau de altă natură.

Aceleași principii etice guvernează şi destinaţia pe care o ia corpul uman după moarte. El nu poate primi o altă destinaţie decât aceea a înhumării, dacă persoana, în timpul vieţii, sau familia, nu a exprimat un consimţământ expres ca trupul să fie întrebuinţat în alt mod. Aceste principii care ţin de etică, de etica lumii în care trăim, nu cea a Evului Mediu, sunt consacrate de legislaţiile naţionale şi de standardele internaţionale în domeniu. Aşadar, nu există situaţii de excepţie pentru a scoate bani de pe urma unui transplant sau cadavru, indiferent de motivaţie. Motivaţia că expoziţiile de la muzeu sunt de obicei cu plată, este cât se poate de lipsită de orice fundament în acest context. Cred că aceste aspecte nu pot fi negate de niciun medic sau jurnalist cu cunoştiinţe în domeniu. Cel puţin ar fi îngrijorător dacă ele ar fi negate, întrucât s-ar susţine aspecte ce ţin de tărâmul infracţional.


Revenind la domeniul transplanturilor de organe şi la China, ţara de unde provin cadavrele expuse la Muzeul Banatului, redau mai jos două paragrafe din rezoluţia[1] Parlamentului European 2013/2981(RSP) din 12 decembrie 2013, rezoluţie citată pentru a reda starea extrem de gravă a situaţiei transplanturilor în China:

Parlamentul European „își exprimă profunda îngrijorare față de relatările persistente și credibile referitoare la recoltarea sistematică de organe, care are loc în Republica Populară Chineză cu susținerea statului, de la deținuți de conștiință, fără acordul lor, inclusiv de la numeroși practicanți de Falun Gong, reținuți pentru convingerile lor religioase, precum și de la membri ai altor grupuri minoritare etnice sau religioase”. (...)

Parlamentul European „solicită UE și statelor sale membre să ridice chestiunea recoltării de organe în China; recomandă Uniunii și statelor sale membre să condamne public abuzurile din domeniul transplantului de organe din China și să își sensibilizeze în acest sens cetățenii care călătoresc în China”.

Precizez că rezoluţia mai sus citată nu a fost menţionată pentru a manipula, astfel cum se insinuează în articolul doamnei Ramona Băluțescu, ci pentru că avem o întrebare firească de pus: Dacă un stat organizează jaf de organe, pentru profit, la nivel naţional, ce putem spune despre cadavrele provenite din acest stat, expuse în expoziţii precum cele de la Muzeul Banatului, cu privire la care nu se prezintă niciun fel de documente?

În acest context mai precizez că, tot în rezoluţia citată mai sus, se menţionează că: „Republica Populară Chineză înregistrează un nivel extrem de scăzut de donare voluntară de organe din cauza credințelor tradiționale”. Chinezii consideră că trupul trebuie să rămână intact până la moarte şi după moarte, de aceea avem în China această rată extrem de scăzută de donare voluntară de organe. Din nou, intervine întrebarea firească: De unde atâţia chinezi care se înghesuie să consimtă şi îşi doneze trupurile spre a fi disecate şi expuse pentru profit în expoziţii de genul celei de la Muzeul Banatului? Oare nu avem de a face în toată această poveste cu o lipsă totală a consimţământului? Şi dacă nu avem un consimţământ expres şi liber al persoanei, nu ne confruntăm cu încălcarea celor mai fundamentale standarde etice în domeniu?


Şi pentru că rezoluţia Parlamentului European, citată şi în protestul Societăţii Timişoara, se concentrează pe Falun Gong, pot spune câte ceva despre acesta, având în vedere că se reproşează că nu explicăm. În prezent, practicanţii Falun Gong reprezintă cel mai aspru şi cel mai numeros grup persecutat de regimul comunist chinez. Mişcarea Falun Gong este o practică tradiţională chinezească ce include exerciţii de qigong (exerciţii fizice tradiţionale chinezeşti), de genul Tai-chi-ului şi o filosofie bazată principiile adevăr, compasiune, toleranţă, anume pe credinţe din budism, confucianism, taoism, exact acele credinţe străvechi pe care comuniştii chinezi au dorit să le elimine prin Revoluţia Culturală. Datorită popularităţii fără precedent înregistrată de practica Falun Gong (aproximativ 1 din 12 chinezi ajunseseră să practice), regimul de la Beijing o interzice în 1999 şi începe o persecuţie cruntă împotriva practicanţilor, care continuă până în prezent transformându-se într-un genocid teribil. Mai mult decât atât, din 2006 încep să fie dezvăluite ştiri îngrozitoare că aceşti oameni, deţinuţi şi torturaţi în închisorile chineze, dintre care mulţi nu şi-au declarat identitatea de teama ca familia să nu sufere repercusiuni, sunt folosiţi pe post de bancă de organe în viaţă, fiind sacrificaţi la comandă, fără a-şi da consimţământul în acest sens, pentru a li se extrage organele şi vândute pentru profit, într-o afacere susţinută de statul chinez. Investigaţiile internaţionale ce au urmat pe această temă, au scos la iveală această oribilă crimă comparată de tot mai multe voci, inclusiv ale unor evrei, cu Holocaustul, şi au determinat apariţia acestei rezoluţii PE, şi ca ţări precum Spania, Israel, Italia, Taiwan, Australia să îşi modifice legislaţia penală şi cea în domeniul transplanturilor de organe[2].

III. Întrucât articolul, „Copiii voștri de mâine au nevoie de doctorii ce-s azi copii”, vorbeşte despre plastinaţie, aş dori să punctez câteva aspecte legate de plastinaţia din China, von Hagens, Sui Hongjin şi centrul de plastinaţie din Dalian, despre care se menţionează în articol că este al „doilea centru, ca importanţă, de pe glob, în ceea ce priveşte plastinaţia”. Bineînţeles, subiectul este extrem de amplu şi nu poate fi cuprins în doar câteva rânduri.

Plastinaţia corpului uman a devenit o afacere extrem de profitabilă în China de astăzi, unde este permisă şi susţinută de către guvern. Cum a început?

În luna ianuarie 1994, Sui Hongjin, profesor la Universitatea de Medicină din oraşul Dalian, China, a fost trimis în Germania să studieze plastinaţia de la Gunther von Hagens, inventatorul acestei tehnici. Acest profesor chinez a avut un rol cheie în dezvoltarea industriei plastinaţiei în China. În decembrie 1996, Hagens a fondat Institutul de Plastinaţie Hagens din Dalian, primul institut de acest gen din China, al cărui director a fost numit Sui Hongjin. În august 1999, autorităţile municipale ale Dalian au aprobat ca Hagens să investească 15 milioane de dolari în întreprinderea cu capital exclusiv străin, Von Hagens Plastination Ltd., in zona Hi-tech din Dalian. Sui Hongjin a fost numit manager general al acesteia şi promovat, cu încălcarea normelor uzuale de promovare, ca profesor şi director al departamentului de anatomie din cadrul Universităţii de Medicină din Dalian. În anul 2002, cu sprijinul Universităţii de Medicină din Dalian, Sui Hongjin a pus bazele propriei companii de plastinaţie, compania de pastinaţie a Universităţii de Medicină din Dalian.

În anul 2004, revista germană Der Spiegel[3] face o serie de dezvăluiri şocante cu privire la trupurile expuse în expoziţiile de corpuri plastinate ale lui von Hagens, supranumit şi Doctorul Morţii, care obişnuieşte să şocheze şi prin expunerea cadavrelor în poziţii sexuale.

Revista a tipărit corespondenţa pe e-mail dintre Hagens şi managerul de la fabrica sa de plastinaţie din China, profesorul universitar Sui Hongjin, datând din decembrie 2001. Dr. Sui este citat ca lăudându-se că a obținut „specimene proaspete”, de cea mai bună calitate, şi anume corpurile a doi tineri, bărbat şi femeie, care muriseră în acea dimineaţă. Doctorul chinez a adăugat că ambelor cadavre le-au fost îndepărtate intestinele şi că aveau găuri de glonț în cap.

Se mai arată în presa de la acea vreme că fabrica de plastinaţie din Dalian era situată aproape de trei lagăre, în care erau deținuți prizonierii politici și membri ai mișcării interzise în China, Falun Gong.

Der Spiegel a mai susţinut că există probe că Hagens a plătit statului chinez cadavrele livrate la fabrica lui din Dalian.


Alte dovezi au sugerat că multe dintre cadavrele și fetușii depozitaţi la fabrica din Dalian au fost furnizaţi de poliția chineză și este posibil să fi fost victime ale politicii unui singur copil a Chinei. În special, Der Spiegel a obţinut dovezi care confirmau faptul că în „baza de date referitoare la fetuşi şi copii mici” deţinută de fabrica de plastinaţie a lui von Hagens din Dalian, existau referinţe detaliate cu privire la un fetus de 9 luni etichetat 01BR01. Fetusul de sex masculin a ajuns la fabrică la data de 26 martie 2001. Proveninţa sa era specificată în mod clar: „Biroul Securităţii Publice”. S-a pus întrebarea: Cum putea un fetus de 9 luni, un bebeluş pe cale să se nască, să sfârşească la Biroul Securităţii Publice?

Dezvăluirile făcute de Der Spiegel au contrazis afirmațiile profesorului von Hagens, care își petrecea cea mai mare parte a timpului în China, că toate corpurile expuse în expozițiile sale au fost furnizate în mod voluntar de către donatori care au semnat declarații scrise în acest sens, înainte de moarte.

Coroborez dezvăluirile revistei germane cu investigaţia celor de la ABC News[4] şi repet concluzia investigaţiei: „universitatea” despre care se susţinea în cazul investigat că dona corpurile în scopuri ştiinţifice şi educaţionale, era în fapt o baracă dintr-un ghetou al oraşului Dalian, unde erau plastinate, în condiţii insalubre, cadavre aduse cu camionul – uneori pline de sânge – de la Biroul Securităţii şi Poliţiei din oraşul Dalian.


În acest context, ar mai fi de menţionat şi faptul că universităţile medicale din China vând cadavre plastinate astfel cum rezultă din anunţurile postate online. De asemenea, fabrica de plastinaţie a profesorului universitar Sui Hongjin îşi promovează specimenele umane online, cu specificaţia „preţ negociabil faţă în faţă[5].

Oare toate aceste aspecte legate de plastinaţia din China, pe care nu le-am inventat eu, ci pentru care există numeroase surse, nu reprezintă o sfidare completă a celor mai elementare standarde umane, pe care lumea civilizată, lumea de astăzi, le-a creat şi concretizat în legislaţii naţionale şi convenţii internaţionale, ca rezultat al unui proces de evoluţie al societăţii? În acest context, mă întreb, cum pot fi numiţi retrograzi, cei care trag un semnal de alarmă cu privire la încălcarea acestor standarde?

IV. Revenind la expoziţia „Our Body: Universul interior” de la Muzeul Banatului. Se precizează în articolul doamnei Ramona Băluțescu, că procesele intentate împotriva celor care au realizat piesele de plastinaţie au fost pierdute de fiecare dată.

Este, şi aceasta, o afirmaţie nefondată.

Aici precizez că tocmai expoziţia de la Muzeul Banatului a fost interzisă şi închisă în Franţa[6], de instanţele din Paris, în urma unor demersuri în justiţie în anul 2009. Detaliez în cele ce urmează.

Acţiunea a fost promovată de două organizaţii franceze, Ensemble contre la peine de mort (Împreună împotriva Pedepsei cu Moartea) şi Solidarité Chine (Solidaritate China). Acestea au ridicat invocat următoarele aspecte:

-          au suspectat că exponatele provin din închisorile chineze şi nu de la şcoala medicală din Hong Kong, Fundația de Științe și Tehnologii Anatomice din Hong Kong – aceeaşi şcoală medicală care se invocă şi la Timişoara ca fiind sursa cadavrelor;

-          au arătat că trupurile şi organele expuse sunt atât de perfect conservate încât ele trebuie să fi fost livrate pentru plastinaţie imediat după momentul morţii;

-          au arătat că corpurile expuse nu prezintă nicio urmă de patologie serioasă care să fi cauzat moarte imediată;

-          au invocat faptul că unele corpuri ar prezenta urme de gloanţe;

-          au suspectat că decedaţii ar fi deţinuţi executaţi.

Cele două organizaţii franceze reclamante au primit câştig de cauză la toate cele trei grade de jurisdicţie din Paris, în sensul că au câştigat în primă instanţă, soluţie menţinută de celelalte două instanţe superioare, deşi judecătorii francezi au motivat diferit interzicerea expoziţiei.

Prima instanţă a considerat că: „Spaţiul desemnat de lege pentru cadavre este cel al cimitirului”.

Cea de-a doua instanţă a respins apelul organizatorilor expoziţiei, arătând că: organizatorul expoziţiei „nu a putut proba, deşi avea această obligaţie, originea licită şi non frauduloasă a corpurilor şi existenţa consimţământului”.

În cadrul demersului în justiţie a ieşit la iveală faptul că Fundația de Științe și Tehnologii Anatomice din Hong Kong este o fundaţie obscură, greu de găsit, iar organizatorii au putut prezenta doar de un simplu document referitor la originea cadavrelor.

Ultima instanţă a apreciat că expunerea corpurilor în scopuri comerciale contravine prevederilor Codului civil francez, întrucât: “Rămășițele pământești ale persoanei decedate trebuie tratate cu respect, demnitate și decență”.

Mai arăt că, tot prin hotărâre judecătorească, Înalta Curte de Justiţie din Israel a interzis o expoziţie similară în octombrie 2012, pe considerentul că „violează demnitatea umană, inclusiv demnitatea persoanei decedate”, instanţa hotărând ca autorităţile israeliene, inclusiv cele vamale, să ia toate măsurile necesare ca un eveniment de acest gen să nu mai aibă loc vreodată în Israel, ţară în care, în urma hotărârii judecătoreşti mai sus menţionate, nu mai pot intra cadavre plastinate. Citez din conţinutul hotărârii: „Principala susţinere a petentului este faptul că aceste corpuri și părți de corpuri au aparținut persoanelor din China, inclusiv deținuți care au fost torturați și executați, supuşi proceselor de conservare și vânduţi pe "piața neagră", cu scopul de a le afișa în expoziție în scopuri comerciale, toate acestea fără consimțământul lor sau a familiilor lor. Pârâţii 4-5 au eşuat să arate, în mod independent, că persoanele decedate şi-au dat consimțământul pentru folosirea corpurilor lor în Expoziție, și, astfel, ei nu au putut să respingă o astfel de suspiciune substanțială”.

Menţionez că pot pune la dispoziţia presei hotărârea din Israel.


Din punctul meu de vedere, poziţia celor două naţiuni respectabile, faţă de expoziţii de genul celei de la Muzeul Banatului, nu reprezintă un fapt nesemnificativ.

Sunt, de asemenea, pe deplin conştiintă de faptul că demersuri în justiţie precum cele din Franţa şi Israel, împotriva expoziţiilor de corpuri plastinate, au sorţi de izbândă mai ales în ţari în care justiţia este puternică şi neinfluenţabilă.

Cunosc că există şi alte cazuri în care expoziţii de cadavre plastinate au fost închise, mă pot documenta şi cu privire la acele cazuri și oferi sursele.

 

ÎN ÎNCHEIERE,

În lumina tuturor celor prezentate mai sus, şi a surselor oferite, cred că nu mai putem vorbi de o documentare făcută din vreun „pliant prost tradus”, oricum sursele ce pot fi citate sunt mult mai multe.

Având în vedere importanţa subiectului şi esenţa lui, nu divagaţiile care ne îndepărtează de la subiect, consider, de asemenea, că proasta sau buna mea pregătire profesională, la fel ca şi convingerile mele, nu au vreo relevanţă prea mare.

Relevanţă are faptul că este extrem de mare posibilitatea de a asista la un spectacol grotesc, în care privim corpurile unor oameni torturaţi prin centrele de detenţie chineze, apoi jupuite şi trimise în lume pentru a obţine profit, în timp ce familiile încă îi caută.

Faţă de profiturile enorme obţinute de pe urma acestor expoziţii, şi toate aspectele, „văzute şi nevăzute”, de-a dreptul oribile, legate de plastinaţia din China, pentru mine personal varianta că aceste expoziţii se fac din dorinţa ca acei copii care le vizitează să devină medicii de mâine, nu e mai mult decât praf în ochi. Nu cred că în România va creşte numărul de medici pentru că aceştia au văzut în copilărie o expoziţie de cadavre asupra căreia planează atâtea şi atâtea suspiciuni. Şi referindu-mă la copii, menţionez că există o Notă a Ministerului Educaţiei[7] dată cu ocazia unei expoziţii similare găzduită de Muzeul Naţional de Istorie Naturală "Grigore Antipa" din Bucureşti, în 2013, unde se vorbeşte de „unele aspecte controversate, generate de tipul de exponate, precum şi un posibil impact emoţional negativ pe care acestea îl pot avea asupra elevilor/copiilor”.

Mai consider, tot în lumina celor expuse aici, că demersul Societăţii Timişoara este unul demn, care vizează valori fundamentale, atitudine pe care ne-am obişnuit deja să o vedem în acţiunile Societăţii Timişoara.

29 februarie 2016,

Anca Florescu



[1]     A se vedea:

        Dezbaterea Rezoluţiei Parlamentului European din 12 decembrie 2013, referitoare la recoltarea de organe în China (2013/2981(RSP)): https://youtu.be/gESv0VP7bcg

        Textul Rezoluţiei PE din 12 decembrie 2013 referitoare la recoltarea de organe în China (2013/2981(RSP)): http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?type=TA&reference=P7-TA-2013-0603&language=RO&ring=P7-RC-2013-0562

[3]     A se vedea:

        Der Spiegel, „Händler des Todes” Von Röbel, Sven und Wassermann, Andreas, www.spiegel.de;

        The Telegraph, „Body Worlds impresario 'used corpses of executed prisoners for exhibition'” http://www.telegraph.co.uk/news/worldnews/europe/germany/1452542/Body-Worlds-impresario-used-corpses-of-executed-prisoners-for-exhibition.html

[4]     Ancheta jurnaliștilor de la ABC News subtitrată în limba română:

        https://www.facebook.com/CadavreExpuseLaBucuresti/videos/875276805873416/

[5]     A se vedea: Raportul de investigație asupra sursei corpurilor umane plastinate, emis la 24 noiembrie 2012 și updatat la 11 aprilie 2013, de către World Organization to Investigate the Persecution of Falun Gong, http://www.upholdjustice.org/node/236

[6]     Sursa:

        France 24, The jury’s in: 'Our Body' exhibition banned in France,

        http://www.france24.com/en/20100917-our-body-controversial-exhibition-france-appeal-court-ban-china-prisons-justice-arts

        Agora Vox, Our body: censuré, http://www.agoravox.fr/culture-loisirs/culture/article/our-body-censure-55619

        https://www.youtube.com/watch?v=AVTR9qY3wAQ

[7]     Adresa nr. 38856/29.03.2013, emisă de către Ministerul Educaţiei Naţionale, prin Direcţia Generală Educaţie şi Învăţare pe tot Parcursul Vieţii, http://www.scribd.com/doc/133815272/Adresa-MEN


Monica Macovei: “Voi apăra lupta anticorupție până la ultima suflare a vieții mele”

Timpolis, joi 18 iunie 2015, de Ligia Huţu

Europarlamentarul Monica Macovei, fost ministru al Justiției, a fost prezent, zilele trecute, la Timișoara, pentru a participa la lansarea filialei locale a Asociației M10. Am discutat, cu acest prilej, despre obiectivele pe care și le asumă Asociația M10 și partidul M10, dar și despre câteva dintre subiectele fierbinți ale momentului, printre care refuzul premierului Victor Ponta de a demisiona, lupta anticorupție și atacurile orchestrate la adresa Justiției puse la cale de către reprezentanții actualei majorități politice.

Monica-Macovei-2

“Suntem oameni care își țin mâinile în buzunarele lor și nu în buzunarul tău”

Monica Macovei M10 Foto GandulCe își propune Asociația M10, care sunt principalele obiective pe care Asociația M10 și le asumă?
Asociația M10 este o asociație care lucrează pentru oameni, care are aceste trei proiecte: implică-te prin a face voluntariat, urmărește, urmărește administrația locală ca să lucreze pentru tine, să nu îți fure din bani și învață.
 
Au fost depuse recent și actele pentru înființarea partidului M10. Prioritățile partidului care vor fi?
E adevărat că am lansat și partidul, acum câteva zile am depus actele la Tribunal și am anunțat acest lucru. Deci, așteptăm hotărârea judecătorească. Între timp, există constituit un comitet național de inițiativă, potrivit statutului și potrivit legii, care începe să organizeze și pe plan teritorial, local, județean, regional partidul.
Obiectivele partidului sunt, foarte pe scurt, obiectivele oricărui om normal, care vrea să trăiască în România și nu să plece din România. Partidul M10 este un partid reformist, care vrea să schimbe ce nu merge bine, să elimine ce e putred și să păstreze ce e bun. De asemenea, așa cum am spus, suntem un partid format din oameni decenți și oameni obișnuiți. Suntem oameni decenți, oameni care nu fură, care nu mint, oameni care își țin mâinile în buzunarele lor și nu în buzunarul tău. Suntem oameni care s-au săturat de sărăcie, de corupție, de taxe mari, servicii proaste, orașe murdare, minciună. Suntem oameni care vor să aibă o Românie modernă și prosperă și pentru noi, nu numai pentru copiii noștri. Și insist pe „și pentru noi”, pentru că mulți spun: „Măcar copilul meu să trăiască într-o societate mai bună”. Și răspunsul meu e: “OK, copiii noștri. Dar cu noi ce se întâmplă? Noi nu am dispărut de pe lume. Și noi vrem să trăim, cât timp suntem în viață, într-o societate mai bună”. Și chiar se poate.
 
S-a înființat în cadrul partidului și o Comisie de Integritate. În care, înţeleg, vor fi cooptate persoane care fac parte din rândul societății civile. Nu e o abordare atipică pentru un partid politic să își filtreze membrii pe care îi va primi prin intermediul unei comisii de integritate. Asumați o orientare de partid anti-sistem?
Partidul M10 este un partid împotriva clasei politice actuale, care este caracterizată printr-o corupție transpartinică, prin furt din banii publici transpartinici, prin afaceri transpartinice și din partide care au guvernat toți, separat, împreună, fiecare cu fiecare, în toate felurile, și de care oamenii s-au săturat. Pentru că toți promit și apoi nu fac, toți fură și așa mai departe. Putem spune că unii fură mai mult decât alții, dar deja suntem la nivel de nuanță…
Și atunci oferta noastră este să nu fure nimeni, deviza noastră o să fie, după cum am spus, „Scoate-ți mâna din buzunarul meu”. Dar ăsta e doar un slogan, adresat politicienilor. Noi astfel de politicieni vrem să fim și vrem să fim ca oamenii normali și buni, practic, din țara asta. Hai să vină și oamenii aceștia normali și buni la conducerea țării! Ca să putem să trăim așa cum vrem.
Și da, avem o Comisie de Integritate, eu am un istoric reformist și cu integritatea, de când am intrat în politică și i-am bătut la cap cu încăpățânare pe cei din PDL, cu Codul Etic, apoi cu Comisia de Integritate. Așa că era evident că asta voi face și acuma. Deosebirea față de ce am reușit să fac până acum este că avem această comisie interimară de integritate, până la hotărârea definitivă a instanței, care se va uita la toți cei care candidează. De exemplu, pentru conducerea interimară locală sau pentru cei din secretariatul general sau pentru cei care se ocupă pe plan executiv, acum, de crearea structurilor. Se va uita la ei din punctul de vedere al competenței și al integrității. Da, am ales să fie în această comisie persoane din afara partidului. Noi vrem integritate, toți cei din partid, iar ca să se elimine orice risc de posibile aranjamente sau măcar de aparență a vreunui aranjament, am propus și au acceptat altor două persoane dinafara partidului să facă parte din această comisie de integritate interimară. Și e vorba de Cristian Ghinea, de la CRPE, și de Gelu Trandafir, de la Freedom House.
 
Am văzut că intenționați să asumați susținerea unor candidați independenți, care nu vor fi membri de partid. O abordare ușor atipică
Da. Păi, lumea s-a schimbat, se schimbă în fiecare clipă, numai politicienii noștri nu văd asta. Este vremea independenților. Și de fapt principiul e următorul: dacă dumneavoastră credeți în aceleași lucruri în care cred și eu, dar nu vreți să intrați în partid, nu știu de ce, dar credeți în aceleași lucruri, eu am să vă susțin, ca să câștigați primăria orașului Timișoara, de exemplu, sau altă funcție. Despre asta e vorba, despre ce vrei. Vrem același lucru? OK, hai să facem!
Pe de altă parte, e bine să ai un partid, pentru că, dacă nu ai un partid, nu ai observatori în secțiile de vot, de pildă, și în secțiile de numărare a votului. Eu am trecut prin asta în campania pentru prezidențiale. Deci, nu ai reprezentanți care să semneze procesele-verbale, că s-a numărat corect, că s-au deschis acele buletine de vot, puse în urnă, nu altele, aduse de peste drum. De aceea e foarte important să existe un partid. Dar atâta timp cât o persoană competentă pe un anumit domeniu și integră și morală vrea să candideze și nu vrea să intre în politică, în partid, îl vom susține.
 
Există deja sondaje de opinie care indică o poziționare a M10 care promite să depășească pragul electoral. Pe de altă parte, sociologii estimează că anul 2016 va fi un an al împărțirii bazinului electoral între partidele mari și partidele mici, recent înființate. Vedeți posibilă trecerea pragului electoral și partidul M10 să devină un factor care să conteze pe scena politică a României anului 2016?
Vorbim de alegerile parlamentare?
 
Da, vorbim de alegerile parlamentare în primul rând.
Da, categoric mă gândesc la mult mai mult decât a trece pragul electoral. Adică, e singurul partid fără structuri, cu voluntari și cu fonduri foarte mici. La alegerile prezidențiale am avut aproape 5%, ca să nu vorbim de fraudă. Deci, da, mă gândesc la un scor mult mai mare. Și asta pentru că e nevoie de un astfel de partid. Eu nu fac lucrurile acestea pentru mine sau dintr-un orgoliu. Eu o tot țin cu „hai să mai încerc o dată, hai să mai încerc o dată!” Așa că mai încerc și acum încă o dată, cum ne mai spunem în viață câteodată, când nu ne iese: „O dată mai încerc!” Încerc, pentru că eu chiar cred că noi putem schimba România, un milion de oameni dacă se trezesc, nu știu, dintre cei dezamăgiți de politică. Lor ne adresăm. Nu mă interesează electoratul  electoratul PSD. Sau mă interesează, dar doar dacă se schimbă ei și înțeleg cât îi mint și îi fură cei din PSD sau alții. Deci, pentru cei dezamăgiți de politică, pentru cei care sunt dezamăgiți de politicienii pe care i-au ales până acum, noi suntem curați, iar dacă ajungem să fim infiltrați și o să ajungă să intre și unii cu probleme, îi găsim. Cum îi găsim, cum îi dăm afară, nu se pune problema altfel.
 
Opțiunea M10 care va fi anul viitor? Ați spus în campania pentru alegerile prezidențiale că nu veți accepta formule de coabitare și compromisuri de acest gen. În 2016, vedeți posibilă cooptarea M10 într-o formă de alianță menită, poate, să consolideze o majoritate politică?
Sunt colegi – noi lucrăm în echipă – sunt colegi care spun să nu facem asta – vorbind despre ce s-ar putea întâmpla la anul, să vedem scorurile –, sunt colegi care spun să facem asta. Decizia o va lua Adunarea Generală a membrilor și vom analiza atunci. Oricum, eu nu sunt pentru alianțe cu partide compromise și cu personaje politice compromise, pentru că atunci nu mai ești credibil și o mare diferență, o diferență de la cer la pământ dintre noi și ceilalți politicieni sau dintre mine și ceilalți politicieni este credibilitatea. Tot ce am spus, am făcut. Nu am mințit și dacă ceva nu poți să faci, te duci și spui: “Oameni buni, am încercat să fac asta și nu am reușit pentru că. Da? Hai să ne uităm la ce a făcut fiecare pentru România”. Iar o deosebire esențială față de celelalte partide este că organul suprem de decizie este Adunarea Generală a tuturor membrilor. Deci nu convenție națională prin delegați, așa cum există la alte partide. Noi avem delegați doar la nivel județean. Dar pe țară, atunci când se ia o decizie în politică sau când sunt aleși președintele de partid, vicepreședinții și așa mai departe, e Adunarea Generală a tuturor membrilor.
 
Mai există undeva, în vreun alt partid, o astfel de formă de organizare?
Nu, nu există în România. Și de asemenea, evident, am prevăzut votul prin corespondență, la distanță, electronic, ca să nu pui toată lumea pe drumuri. Și nici să nu coste mult.

“Nu se poate să pierdem tot ce am câștigat în acești zece ani de zile cu foarte mari eforturi”

Monica MacoveiÎntr-un alt registru mutând discuția… Ați declarat recent că ne așteaptă o vară a suspendării Justiției, că există primejdia unor atacuri susținute la adresa DNA, în contextul evenimentelor generate de punerea sub urmărire penală a premierului. Cum ar trebui cetățenii care cred în valorile pe care dumneavoastră le promovați să acționeze pentru ca să împiedice aceste tentative de suspendare a Justiției?
Să spună foarte ferm, vocal, public, aleșilor, adică politicienilor, parlamentarilor și celor din Guvern, să le spună că nu sunt de acord să facă asta și că îi dau jos pur și simplu de la putere dacă fac asta.
 
Unde să spună asta?
Pot ieși pe stradă să spună asta, fără violență – eu nu sunt deloc pentru violență. Dar nu se poate să pierdem tot ce am câștigat în acești zece ani de zile cu foarte mai eforturi. Poate nu știu mulți, dar se bucură astăzi când văd că politicienii sunt egali cu ei în fața legii. Și pasul doi este confiscarea extinsă a averii. Am făcut și asta în Parlamentul European, va veni și în România. Altfel, pierdem tot, pentru că politicienii – dacă nu reacționăm și nu apărăm DNA și Justiția – acum sunt speriați, sunt enervați și se poartă ca o haită de lupi care trebuie să își apere prada. Și prada pentru ei sunt banii noștri, prada lor este România. Fură România, fură munții, pădurile, ne fură viețile. Ne fură viitorul copiilor, din pricina problemelor din educație, de care nu le pasă. Noi suntem prada lor și noi trebuie să acționăm.
Acum încep cu Justiția. De ce? Pentru că nu vor să fie anchetați, nu vor să ajungă în închisoare, nu vor să fie condamnați, nu vor să li se confiște averile. Au fost programate schimbări la Codul Penal prin 20 de proiecte de legi. Este incredibil! 20 de proiecte deodată! De asta spun: eu văd cum totul e planificat: a început decredibilizarea DNA, de către diverși jurnaliști, pe diverse posturi, de diverși așa-ziși analiști politici. Ministrul Justiției spune că Ponta nu trebuie să își dea demisia. Păi, ce ministru al Justiției ești tu?! Nu, ești doar un simplu membru de partid, care își apără stăpânul, nu ești ministrul Justiției în țara asta. Și atunci de asta spun că ținta lor este în acest moment DNA, ca să scape de anchete. Și încep cu DNA și nu cu judecătorii, pentru că pe masa judecătorilor ajunge întotdeauna un dosar pentru care există cineva, un organ de anchetă, care îl face. Sigur că apoi depinde totul de judecător. Și un mandat de interceptare, și de percheziție, și de arestare, și o condamnare, tot. Dar dacă nu există întâi procurorul care să înceapă să instrumenteze dosarul, nu are ce să ajungă la judecător. Deci, ca să înțeleagă lumea, că au în vedere și Justiția. Pentru că Justiția, adică judecătorii, nu vor mai avea ce să judece.

“Poate că ar fi fost mai înțelept să îl lăsăm pe Ponta să- și dea singur demisia, să nu i-o solicităm”

Cum apreciați această încrâncenare a premierului Victor Ponta de a se păstra pe poziție, inclusiv după ce i-a fost solicitată demisia?
Cred că faptul că i-a fost solicitată demisia – pe care și eu i-am cerut-o d cum am văzut ce se întâmplă – l-a determinat doar să replice cu obrăznicie că nu și-o dă. Poate că ar fi fost mai înțelept să îl lăsăm să și-o dea singur, să nu i-o solicităm. E foarte simplu aici: nu pleacă, pentru că în clipa aceea își pierde poziția de șef de partid și își pierde orice susținere.Premierul nostru e acuzat de infracțiuni grave, spălare de bani, conflict de interese, fals și nu vrea să fie anchetat. Și vrea să oprească Justiția. Și vrea să rămână și prim-ministru. Împotriva intereselor României, și în afara țării, și înăuntrul țării.
 
În contextul unor referiri la binomul SRI-DNA, a existat recent și o declarație a fostului procuror-șef al DNA, Daniel Morar, care s-a arătat critic la adresa SRI, după afirmațiile generalului SRI Dumitru Dumbravă legate de implicarea SRI, până la capăt, în urmărirea cursului dosarelor la instrumentarea cărora SRI a participat. Domnul Daniel Morar a apreciat că SRI depășește, prin aceasta, cadrul legal, constituțional, și că nu are, practic, legitimare constituțională pentru a face acest lucru. Dumneavoastră cum comentați aceste declarații?
Sunt de acord cu Daniel Morar pe fond, dar poate că înțelegem declarațiile în mod diferit. De exemplu, a spus foarte frumos că SRI trebuie să dea informații procurorilor privind cazurile de corupție ca o obligație legală, și nu ca un favor. Sigur că e obligația legală a SRI, pentru că, printre amenințările la siguranța națională a României, este și corupția. Și atunci, în mod legal, SRI lucrează informativ și dă informații procurorilor, pe care le transformă în probe.
Acele declarații ale generalului Dumitru Dumbravă eu le înțeleg în felul următor: eu înțeleg că le urmăresc (dosarele – n.red.) în sensul că dacă există corupție în Justiție, dacă există un judecător care este, nu știu, într-un fel de blat cu inculpatul, care poate a stabilit să ia bani de la inculpat, ca să tragă de timp, să se prescrie fapta, ca să îl achite sau ca să nu știu ce să facă, atunci sigur că SRI-ul urmărește. Și de data aceasta avem de-a face cu un caz de corupție, poate. Și atunci revenim la competența SRI.
Îmi aduc aminte că judecătorul Mustață a fost condamnat la închisoare pentru trafic de influență, pentru luare de mită, în diverse dosare, inclusiv în dosarul lui Dan Voiculescu. Deci, există și astfel de judecători. Eu zic că și interesul tuturor judecătorilor buni și onești este să scape de ceilalți. Iarăși, îmi aduc aminte ce spunea senatorul PSD Voicu, care făcea aranjamente cu doi judecători de la Înalta Curte. Din care unul, dacă nu amândoi, cel puțin domnul Costiniu, condamnat la închisoare cu suspendare. Ce spunea domnul Voicu, senatorul PSD? Spunea, citez: “Am o rețea întreagă de oameni politici, procurori și judecători. Unde nu am obținut achitare, am obținut suspendare”. Și acum hai să ne întrebăm cu toții: de la cine să obții achitare sau suspendare a executării pedepsei, adică să nu te duci la închisoare? De la un judecător corupt, da? Deci există și din ăștia. Deci, eu înțeleg că SRI-ul se ocupă și de ăștia, așa cum se ocupă informativ de orice caz de corupție, sigur că se ocupă și de corupția din Justiție. Dar pentru cei care sunt corecți, eu nu am temerea asta. Nu văd de ce declarația domnului Dumbravă să fie citită altfel. Dar, în fine, fiecare poate să citească altfel declarația și avem o diversitate de opinii, e OK, sunt pentru libertatea de expresie.
 
Dar dumneavoastră vedeți în această declarație a generalului Dumitru Dumbravă măcar un sâmbure de risc ca SRI-ul să plaseze, prin astfel de abordări, DNA-ul în ipostaza de a părea că este cumva un instrument de lucru al SRI?
Nu. Am să mă gândesc la asta. Dar nu, prin această declarație, nu.

“Că sunt mulți politicieni corupți, nu e vina DNA”

Monica MacoveiExistă opinii potrivit cărora există un risc ca românii să ajungă să considere că sarcina igienizării României îi revine exclusiv DNA-ului, deşi România ar trebui să se schimbe prin sine, prin eforturile însumate ale cetățenilor ei. Şi că dumneavoastră, ca politician, sunteți încă ancorată, captivă la nivel de discurs, în „era DNA”. Cum comentați o astfel de percepție?
Să le luăm pe rând. Cine schimbă clasa politică? DNA sau poporul? Categoric că poporul, la alegeri, schimbă clasa politică. Ăsta e rostul alegerilor. DNA nu schimbă clasa politică, DNA anchetează și, eventual, trimite în judecată, dacă are probe, pe politicienii despre care are dovezi de corupție, de evaziune, de spălare de bani, de abuz în serviciu. Adică, își face treaba, potrivit legii. Dacă se întâmplă ca în România să fie foarte mulți astfel de politicieni, atunci ajungem să spunem că DNA curăță clasa politică. Dar, în realitate, DNA își face treaba. Ăsta e rostul ei. Că sunt mulți politicieni corupți, nu e vina DNA, cred că și ea ar vrea să aibă mai puține dosare, să mai și doarmă. Bun, am ajuns în realitate la asta. Dar haideți atunci și oamenii să nu mai aleagă astfel de politicieni. Și să nu mai gândim în felul acela: „Lasă să fure, că toți fură și, chiar dacă fură, mai face ceva și pentru noi”. Că am auzit mult prea des asta… Sunt convinsă că în România găsim și primari și parlamentari și miniștri care nici nu fură și fac totul pentru noi, nu că fac și ceva pentru noi. Că nu suntem o țară de hoți și de corupți.

“Dacă nu se schimbă ceva, noi, ca națiune, vom dispărea, pentru că noi nu mai avem noțiunea de împreună, de istorie, de educație comună”

Și referitor la aprecierile despre „era DNA” versus „era post-DNA”? Partidul M10 este pregătit să asume o viziune post-DNA?
Păi, asta am făcut și în campania prezidențială. Pe mine mă interesează foarte mult sănătatea, mă interesează învățământul, mă interesează economia liberă și antreprenoriatul. Fără astea nu mai existăm ca națiune. Dacă nu se schimbă ceva în sănătate, noi în zece ani nu mai suntem un popor sănătos. Dacă nu se schimbă în educație, la fel. Dar nu ca acum, cu schimbarea Legii Învățământului! A venit iar Ecaterina Andronescu și spune că vrea să facă modificări la Legea Educației. Este incredibil! Nu ne mai lasă femeia asta cu reformele ei, întoarce tot timpul totul, ne întorc de unde am plecat…
Dacă nu se schimbă ceva, noi, ca națiune, vom dispărea, pentru că noi nu mai avem noțiunea de împreună, de istorie, de educație comună. Iar antreprenoriatul, categoric, este foarte important. Întreprinderile mici și mijlocii, ele sunt coloana vertebrală a unei societăți și a unei țări. De asta am și reacționat foarte vehement când ANAF-ul s-a apucat de bacșișuri, de micii buticari, de cofetari și așa mai departe, în timp ce are nerecuperate peste 300 de milioane de euro, numai din 2014, din hotărâri judecătorești, în timp ce a secretizat confiscarea a 60 de milioane de euro de la Voiculescu – de ce le-o fi secretizat, nu știu – și în timp ce are circa 50 de miliarde de euro mare evaziune fiscală. Păi, atunci, dacă e să aduci bani la buget, du-te după ăștia! Că pe unul doar dacă îl execuți, aduci mult mai mult la buget decât de la toți buticarii pe care îi găsești cu un plus în casă de 10 lei! Acestea, de exemplu, sunt vitale pentru societate și eu mă refer la ele. Dar, de câte ori este în primejdie DNA – și e mai tot timpul în primejdie acum, cercetând politicieni, și acum iar vor să schimbe Codul de Procedură Penală și Codul Penal – evident că voi sări și îl voi apăra. Asta nu înseamnă că e singura mea preocupare! Dar da, voi apăra această luptă anticorupție până la ultima suflare a vieții mele! E normal. Orice om normal ar trebui să facă asta.

“Iohannis trebuie să ne arate clar că nu e niciun blat cu Ponta”

V-ați exprimat recent dezamăgirea la adresa președintelui Klaus Iohannis și ați mai spus și că promulgarea Legii electorale, cu toate prevederile ei, înseamnă că întreaga rețea făcută de baronii locali nu se va destructura. Regretați susținerea pe care i-ați acordat-o președintelui Klaus Iohannis în turul al doilea al alegerilor prezidențiale din 2014?
Nu, nu de regret este vorba. E o dezamăgire și eu, totuși, sper să reacționeze altfel. Adică, trebuie să fie ferm, trebuie să ne arate clar că nu e niciun blat cu Ponta, să ne arate clar și PNL-ul că nu e niciun blat cu PSD.
 
V-a convins solicitarea demisiei adresată de către președinte, că nu e niciun blat cu Victor Ponta?
Era un gest absolut firesc. I-a cerut demisia, dar asta nu înseamnă că, în realitate, nu se înțeleg… Vă dau un alt exemplu: la votul Șova, a spus că nu a fost bine cum s-a votat, ceva de genul acesta. Acolo au lipsit parlamentari PNL și, dacă nu lipseau, scorul era altul. Se ridica imunitatea. Și acum eu îl întreb pe președinte: de ce nu a rostit numele acelor parlamentari PNL și de ce nu le-a cerut, clar și răspicat să își dea demisia din Parlament? Nu numai din partid, din Parlament. Chiar dacă acei oameni nu și-o dădeau. Dar asta era să fie poziția lui! Pentru că, altfel, alt răspuns nu exista aici. Să spui că nu e bine?! Pe bune…e o glumă! Trebuia să arate fermitate. Eu cred că dacă nu face așa și nu spune „Tu, tu, tu, care ai lipsit, afară din Parlament și afară din partid!”, nu se vor rezolva lucrurile…
 
Declarația domnului Vasile Blaga potrivit căreia cei din PNL care au lipsit la vot în cazul Șova vor fi sancționați v-a convins?
E o glumă declarația lui Blaga. Și ce dacă? Se reia votul? Ce să fac cu niște sancțiuni? Cu ce o să îi încălzească pe cetățeni? Asta a fost așa, ca să mai mintă populația o dată. Cu ce ne ajută că îi sancționează? Că le dă un avertisment sau îi suspendă o lună sau ce?! A rămas votul așa. Și când va fi unul de la PNL, uitați-vă să vedeți cum o să lipsească sau ce o să facă PSD-ul. O mână spală pe alta, de asta spun că e transpartinic. Și, din câte rețin, ginerele lui Blaga făcea afaceri cu Șova.
 
Să înțeleg că aveți senzația că există un consens tacit, o pactizare între PNL și PSD?
Sper să nu fie adevărat, dar am tot mai mult acest sentiment. Și multă lume îl are. Cu aceste elemente concrete drept dovadă.

România decolorată (România schioapă, România dezaxată?!)

Politicstand, vineri 10 aprilie 2015, de Cătălin Regea

Actualmente, axa culorii politice  Guvern-Consiliu Judeţean-Primărie locală, este condiţia obligatorie pentru finanţarea comunităţii locale. O piesă de şah, glumă sau realitate frustrantă?

descentralizare

Precum structura sanguină din corpul uman, arborele financiar al unei ţări trebuie să fie ireproşabil. Cum ar fi dacă, anumite capilare neoxigenate suficient ar împiedică muşchii să poarte întregul organism pe drumul firesc al vieţii ?

Dacă astăzi inima are o culoare politică, plămânii au aceeaşi culoare politică, iar mâinile şi picioarele sunt în opoziţie, rezultanta comparată cu sistemul economic şi fiscal al României ar însemna nefinanţarea celor din urmă, a mâinilor şi a picioarelor, deci ar duce la un organism cu handicap locomotor !

Datorită subfinanţării comunităţilor locale şi impredictibilităţii alocării fondurilor datorat sistemului centralizat ce ne guvernează, am ajuns în paradoxul în care trăim “aici” dar privim în permenenta “dincolo”. Oraşele mari ale României sunt singurele atractive din punct de vedere al ofertei locurilor de muncă şi oferă un minim al confortului social şi edilitar. În schimb localităţile mici şi mijlocii sunt în pragul falimentului depinzând aproape exclusiv de alocările bugetare .

Ne-am modificat comportamental datorită ineficienţei acestui sistem centralizat strâmb, care induce neglijarea proximităţii proprii în speranţa găsirii soluţiei în altă parte. Această stare de fapt se observă cel mai pregnant în două domenii esenţiale în dezvoltarea unei naţiuni, sănătatea şi educaţia.

– În domeniul sănătăţii vedem că în momente de cumpăna medicală personală apelăm la medici de “dincolo” în detrimentul tratamentului oferit în unitatea medicală din imediată vecinătate.

-În domeniul educaţiei observăm că majoritatea cetăţenilor doresc să-şi trimită copiii la alte licee şi facultăţi decât cele din zonal lor de activitate. Exodul masiv al absolvenţilor de facultăţi în afară României demonstrează însă, că nici oraşele mari nu sunt predictibile privind dezvoltarea lor durabilă, firească şi organică, tot datorită impredictibilităţii şi subfinanţării constante, fiind lezate de aceeaşi AXA a finanţării, axa culorii politice!

Perpetuarea acestui sistem economic şi fiscal în viitor, pentru finanţarea localităţilor, judeţelor şi regiunilor României este un atentat la sănătatea şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale. Înseamnă falimentarea şi îndemnul la depopulare a localităţilor mici şi medii şi împiedicarea dezvoltării organice a oraşelor mari.

Contracararea simplă şi eficientă axei culorii politice, ce se demonstrează a fi piedică dezvoltării constante şi durabile a întregii Românii, nu poate fi decât cointeresarea fiecărei comunităţi locale asupra resurselor predictibile şi autocontrolabile ce-i revin de drept, rezultată din plus valorile create de contribuabilii proprii, iar prin sudarea vecinătăţilor şi contopirea regiunilor într-un tot funcţional şi predictibil rezultă un stat, o naţiune unitară ,satabila şi eficientă.

Colectarea taxelor pentru alimentarea bugetului naţional cu siguranţă va creşte prin cointeresarea autorităţii locale asupra acestui fapt, datorită interesului propriu de a se finanţa prin reţinerea direct la sursă a unui anumit procent din încasările contribuabilului din comunitatea respectivă, diferenţa urmând a fi dirijată către bugetul naţional. În acest mod, în timp, se promovează meritocraţia în comunitate, se ridică responsabilizarea privind proiectele necesare fiecărei localităţi şi regiuni prin siguranţă şi predictibilitatea finanţării. Astfel, actuală disfuncţionalitate aşezată defectuos pe axa culorii politice, ca o condiţie obligatorie a finanţării comunităţilor locale ar deveni istorie, iar cetăţenii României ar fi mândri că trăiesc în ţară lor şi ar contribui la dezvoltarea comunităţii din care fac parte.

Ne putem pune întrebarea oare de ce funcţionează totuşi administrativ şi fiscal România, subjugată fiind acestui sistem de redistribuire a banilor în teritoriu, total defect şi anatural, bazat pe axa culorii politice ? Probabil doar datorită instinctului de conservare genetic existent în fiecare individ (cetăţean, contribuabil ) ce-l ajută să traverseze cotidianul aplicându-şi sieşi un regim administrativ fluctuant şi imprevizibil, idem cu sistemul fiscal naţional în care este obligat să-şi administreze viaţă socială şi familială. Cu siguranţă în acest fel România nu poate avea garanţia unei dezvoltări armonioase prin comunităţi locale durabile, pentru regiuni bogate, într-o ţară dezvoltată, puternică şi unitară!


Parlamentul European a decernat Premiul Cetățeanului European - ediția 2014 - lui Andrei Pleșu și Societății Timișoara, al cărei membru sunt.

https://www.facebook.com/MonicaMacoveiUE, miercuri 25 februarie 2015


Conform prezentării Parlamentului European, "Societatea Timișoara a fost fondată de un grup de intelectuali timișoreni care au participat nemijlocit la Revoluția din 1989. Cea mai importantă contribuție teoretică a acesteia este PROCLAMAȚIA DE LA TIMIȘOARA, al cărei punct 8 sintetizează obiectivul unei lustrații politice și morale a societății românești postcomuniste. Societatea TIMIȘOARA s-a constitutit într-o portavoce a luptei împotriva totalitarismului și comunismului în România și în lume, având ca principal scop democratizarea societății românești."

Foto: împreună cu Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara, la Bruxelles

Pentru mai multe detalii despre proiectele Societății Timișoara, vizitați pagina web:http://www.societateatimisoara.ro



Monica Macovei: Cer să fiu inclusă în procesul de selecție al candidaţilor dreptei pentru prezidenţiale

Romania libera, sâmbătă 20 iulie 2014, de Sabina Fati



Eurodeputatul PDL susține că "indiferent cum va fi conceput acest proces de selecție, sondaj sau o altă metodă, fiecare potențial candidat trebuie reevaluat". În acest nou context al alianței dintre PNL și PDL, spune Monica Macovei, "am dreptul și cer să fiu inclusă în procesul de măsurare a condidaților dreptei pentru alegerile prezidențiale". 

Monica Macovei a declarat pentru România liberă că “procesul de selecție a unui candidat al dreptei trebuie deschis oricarei persoane care are șanse să învingă PSD la alegerile prezidenţiale” și că “extinderea acestui proces poate fi numai benefică deciziei dreptei de a câștiga alegerile”. Fosta ministră a Justiției a mai adăugat că “în acest moment nu este inclusă” în sondajele pe baza cărora urmează să fie selectat prezidențiabiliul comun al PDL și PNL.
Macovei crede că “dreapta” trebuie să aibă “un candidat care să răspundă așteptărilor celor care merg în mod constant la vot, dar și ale celor care sunt dezamăgiți și nu votează”. Eurodeputata PDL declară că “electoratul vrea un candidat credibil, cu forță, capabil să asigure și să garanteze un stat de drept puternic, funcțional, cu economie liberă și sănătoasă, cu o competiție corectă, un stat în care educația și sănătatea sunt priorități, un candidat care să garanteze integrarea deplină a țării în spațiul euro-atlantic”.
Macovei a mai declarat pentru România liberă că are “capacitatea și determinarea deja demonstrate” pentru “a garanta îndeplinirea acestor obiective” și de aceea a luat decizia de a solicita includerea ei în “măsurarea și selectarea candidaților cu șanse la alegerile prezidențiale”.
Cu doar o săptămână înaintea congreselor anunțate de PNL și PDL pentru 26 iulie, unde cele două partide se pregătesc să încheie procedura unificării, lucrurile se precipită în ambele partide. La Congresul de la sfârșitul săptămânii viitoare urmează să se adopte statutul viitorului mare partid de dreapta și protocolul politic de unificare. În vreme ce liberalii încă nu s-au decis asupra candidatului pe care îl propun pentru prezidențialele de la finele acestui an, PDL îl susține pe Cătălin Predoiu, care a fost desemnat în urma alegerilor interne din partid.

“O nouă realitate”

Monica Macovei susține însă că acum avem de-a face cu "o nouă realitate", sugerând că întreg procesul pentru nominalizarea prezidențiabilului dreptei unite ar trebui resetat. Astfel, o eventuală reevaluare a celor care se pot bate cu Victor Ponta la scrutinul prezidențial ar trebui să-l includă și pe fostul premier Mihai Răzvan Ungureanu, liderul Forței Civice, partid care a hotărât în urmă cu câteva zile să fuziuneze cu PDL.


Ponta si PSD ne duc spre ruși, în timp ce alte state NATO și SUA spun că 298 de oameni au fost omorâți cu sprijin rusesc.

Monica Macovei, vineri 18 iulie 2014, de admin


 În Ucraina a avut loc a crimă. 298 de oameni au fost uciși când avionul în care erau a fost lovit de o rachetă trasă de pe teritoriul Ucrainei controlat de separatiștii pro-ruși. Președintele SUA a spus astăzi că nu ar fi fost posibil ca separatiștii pro-ruși să doboare un avion fără a avea armament venit din Rusia și fără ajutorul Rusiei. Tot Președintele SUA a spus „vrem adevăr și justiție”. Uciderea celor 298 de oameni este o crimă împotriva umanității și un act de terorism. Românii, însă, nu au auzit asta de la Ponta și PSD. În vocabularul și mintea lui Ponta nu există cuvintele „adevăr si justiție” și nici intenția condamnării publice a implicării Rusiei în omorârea a 298 de oameni.
 Ponta și PSD au avut reacții slabe si penibile, la polul opus reacțiilor SUA și altor state NATO, ceea ce arata încă odată că intenția lor este să ne duca spre ruși. Ministrul Apărării Dușa si PSD s-au bâlbâit, au spus prostii și au mimat o “neutralitate” favorabilă Rusiei. Așa au reacționat și în februarie 2014, când ucrainenii mureau pentru libertate la Kiev.
 Moartea celor 298 de oameni nevinovați este consecința directă a modului în care reacționează Rusia atunci când libertatea și democrația se apropie de granițele ei: brutal, prin violență și crimă. Implicarea Rusiei în destabilizarea Ucrainei a dus acum și la uciderea a 298 oameni printr-o lovitură de rachetă. Dictatura nu este o opțiune pentru România, însă se pare că pentru Guvernul Ponta aceasta este opțiunea. Aceasta nu este opțiunea mea și a oamenilor care iubesc libertatea.

În timp ce Voiculescu își apăra banii din Cipru unde era sediul firmei Crescent, oficină a Securității, bani furați de la români, eu luptam în 1990 pentru libertate și democrație în România. Am cerut, ca procuror, eliberarea victimelor Mineriadei din 1990.

Monica Macovei, joi 10 iulie 2014, de admin


La 25 de ani de la înlăturarea celui mai criminal sistem politic din România, trebuie să ducem până la capăt procesul de lustrație din societatea românească: este inadmisibil ca o persoană care și-a turnat rudele la securitate și care și-a implicat familia în dosare de șantaj să mai poată avea astăzi un rol în societatea românească.

De ani de zile vedem cum turnătorul Voiculescu (Felix) își folosește angajații pentru a minți și calomnia, pentru a rescrie istoria și a ascunde realitatea.  Zilele acestea, agenda minciunilor turnătorului și gradatului Voiculescu a ajuns la punctul “minciuni despre Monica Macovei”. Iată dovada minciunilor lor:

1. Angajații turnătorului și gradatului Voiculescu susțin ca aș fi anchetat oameni la Mineriada din 1990, când în realitate am făcut exact opusul. In 1990 și în anii următori am acționat pentru adevăr și democrație în România, iar acest lucru este dovedit de documentele publicate și pe blogul personal, pe 18 iunie 2014 (aici)Documentele au mai fost  prezentate și dezbătute în presa anilor ’90, iar asta arată clar că cei care acum scriu minciuni o fac cu intenție, pentru că o minimă documentare le-ar fi arătat care este adevărul. Documentele și martorii de atunci arată clar că n-am anchetat pe nimeni din cei reținuți în iunie 1990, dimpotrivă, am refuzat, am cerut să fie eliberați și am cerut ca cei care i-au reținut și arestat să fie anchetați.

De altfel, chiar citatul dintr-un interviu pe care l-am dat în anii ’90, și folosit acum de Antena 3 și de alții pentru a-și justifica minciunile, arată clar că am apărat oamenii arestați ilegal de alți procurori. În interviul de acum 17 ani am spus: „Am luat contact cu problema Piaţa Universităţii în mai multe etape. Prima etapă a fost în ziua de 13 iunie 1990. Eram procuror la fosta Procuratură a Sectorului 1 şi, împreună cu alţi doi colegi de la aceeaşi unitate, am fost trimişi la Unitatea Militară de la Măgurele, unde am întâlnit câţiva colegi de la fosta Procuratură a Municipiului Bucureşti: Alexandru Ţuculeanu, Cornel Popescu, Emil Dinu. La Măgurele, am văzut în curtea unităţii că cei ridicaţi din Piaţa Universităţii stăteau la mese şi scriau declaraţii din Piaţa Universităţii. Nu am văzut niciun act de violenţă. Citind aceste declaraţii, am spus: Nu rezultă comiterea niciunei infracţiuni. Toată lumea pleacă acasă.” Adică am spus foarte clar încă din acele momente că oamenii arestați ilegal nu comiteau acte de violență și că trebuia să fie eliberați imediat, să plece acasă.

Mai mult, slujbașii turnătorului inculpat Voiculescu Dan au prezentat mărturiile doamnei Maria Dobrovicescu, arestată ilegal în iunie1990, sugerând că aș avea legătură cu violențele împotriva manifestanților. În realitate, am fost avocatul doamnei Maria Dobrovicescu într-un proces împotriva statului roman, în care am solicitat și obținut despăgubiri de la statul roman pentru arestarea ilegală a doamnei Dobrovicescu. Iarăși am acționat pentru dreptate în favoarea victimelor Mineriadei din 1990, iarăși slujbașii lui Voiculescu mint.

Am acționat pentru libertate și dreptate în anii ’90, așa cum fac și acum.

2.  După mineriadă, am decis prin soluții de scoatere de sub urmărire penală că oameni arestați în iunie 1990 erau nevinovați. De exemplu, în dosarul 814/P/1991 am scris: “Nu se poate reține că manifestanții cu astfel de opinii politice, prin doar simpla lor exprimare au ultragiat, au tulburat liniștea celor cu opinii politice contrarii, pentru că în acest caz s-ar depăși cu mult sfera dreptului penal, intrând în sfera politicului. (….) În dosar nu există nici o probă contrară,dimpotrivă, există probe în sensul manifestării liniștite, neviolente a inculpatului în exprimarea opiniei sale politice.(…) În raport de  cele menționate mai sus, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în discuție, (…) vom dispune scoaterea de sub urmărire penală” (Mai multe exemple, aici)

3. Am analizat, din proprie inițiativă, legalitatea măsurilor de arestare  preventivă în dosarele Mineriadei 13-15 iunie 1990 la care am avut acces. Concluzia mea a fost că pentru 59 de persoane măsura arestării preventive a fost nelegală și că aceste arestări erau imputabile procurorilor respectivi, iar alte zeci de persoane au fost reținute ilegal între 3 și 8 zile. Sunt sigură că au fost mai mult de 59 de persoane reținute sau arestate ilegal, atât am putut eu să dovedesc atunci.

Am cerut în scris trimiterea acestei Informări scrise la Procuratura Generală – Direcția I, pentru a se lua măsuri, dar nu s-a întâmplat nimic cu autorii arestărilor ilegale și a lipsirii ilegale de libertate. În plus, am solicitat Direcției Procuraturilor Militarecercetarea persoanelor care au dispus în iunie 1990 reținerea între 3 și 8 zile, fără acte, a unora dintre manifestanții din Piața Universității, aceasta fiind la fel, în opinia mea, infracțiunea de «lipsire ilegală de libertate».

Asta am făcut eu în iunie 1990 și în anii următori, spre deosebire de cei care scriu sau spun minciuni, în slujba unui informator și gradat al poliției politice comuniste.

Turnătorul Voiculescu rămâne un cancer pentru România și istoria ei post-comunistă, un obstacol major pentru democratizarea țării, iar Voiculescu nu a explicat niciodată cum a făcut bani la începutul anilor ’90. Voiculescu este o cangrenă cu rădăcini în epoca comunistă, un turnător al propriei familii, o pată neagră pe istoria României.

Voi da în judecată trustul Intact pentru minciunile turnate de slujbașii turnătorului Voiculescu și voi cere CNA să sancționeze postul de televiziune și dezinformare Antena 3.

În plus, îi cer lui Voiculescu  să declare public dacă are informații despre împrejurările în care a decedat Marin Ceaușescu și responsabilul financiar care se ocupa de Crescent. În același timp, Voiculescu trebuie să explice public de unde a avut în anii ‘90 banii necesari pentru înființarea unui imperiu media care este astăzi folosit ca armă împotriva adevărului și justiției. Cred cu tărie că a venit timpul ca Voiculescu sa returneze ce a luat de la poporul roman, fie că este vorba de bani furați sau escrocherii cu terenuri. Pacea în România și bazele solide de reconstrucție se fac pe adevăr, nu pe minciună. Nu există libertate fără adevăr.


Monica Macovei cere demisia lui Martin Schulz din PE, acuzându-l că a blocat cererea DNA de ridicare a imunității fostului europarlamentar Ovidiu Silaghi

HotNews.ro, duminică 22 iunie 2014, de Alina Neagu

 

 Europarlamentarul Monica Macovei cere demisia lui Martin Schulz atat de la sefia Grupului Socialistilor si Democratilor din PE, cat si din Parlamentul European. Fostul ministru al Justitiei il acuza pe politicianul german ca ar fi blocat cererea Directiei Nationale Anticoruptie de ridicare a imunitatii fostului europarlamentar roman Ovidiu Silaghi, suspectat de fapte de coruptie."Schulz si-a incalcat atributiile de Presedinte al Parlamentului European prin blocarea cererii procurorilor romani", sustine Macovei. Monica Macovei subliniaza si ca "In timp ce ancheta DNA a fost blocata in Parlamentul European, Ovidiu Silaghi a candidat si a dobandit o noua imunitate, in Parlamentul Romaniei."

 Redam integral comunicatul europarlamentarului Monica Macovei:
 Pe 4 septembrie 2013, Ovidiu Silaghi a devenit membru al Parlamentului European din partea PNL. Cu putin timp inainte, Parlamentul Romaniei a primit o cerere de ridicare a imunitatii lui Silaghi, dar nu a decis asupra acestei cereri, pentru ca Ovidiu Silaghi a demisionat imediat si a fost trimis de PNL in Parlamentul European. Cu noul mandat de europarlamentar, Ovidiu Silaghi a primit, de asemenea, o noua imunitate, pe care doar PE i-o putea ridica.
 Pe 13 decembrie 2013, Parlamentul European a primit o solicitare din partea DNA sa ii fie ridicata imunitatea lui Ovidiu Silaghi pentru a fi urmarit penal pentru acuzatia de trafic de influenta.
 Pana la demisia sa din data de 19 iunie 2014, Martin Schulz, fostul presedinte al Parlamentului European (1) nu a anuntat in Plen primirea cererii DNA de ridicare a imunitatii de deputat a lui Ovidiu Silaghi si trimiterea acesteia la Comisia pentru afaceri juridice (JURI) si (2) nu a trimis cererea la Comisia pentru Afaceri Juridice a PE. Martin Schulz era obligat sa transmita Comisiei JURI "orice cerere adresata Presedintelui de catre o autoritate competenta a unui stat membru in vederea ridicarii imunitatii unui deputat", potrivit articolului 7 al Regulamentului de procedura al PE.
 Deoarece Martin Schulz nu si-a respectat obligatiile procedurale, Comisia JURI nu a putut elabora, inainte de ultima sa reuniune din 10 aprilie 2014, un raport, iar solicitarea DNA nu a fost votata in Plenul PE, ca si cum aceasta cerere nu a existat niciodata.
 Ofiterul de presa al lui Martin Schulz a transmis presei din Romania (vezi Gandul.info), la inceputul lunii iunie 2014, ca Martin Schulz ar fi cerut Comisiei de Afaceri Juridice (JURI) "un punct de vedere" si  ca nu ar fi primit vreun raspuns.
 Secretariatul Comisiei JURI a precizat insa ca "(1) acest caz nu a fost niciodata anuntat in sesiunea plenara" (de presedintele PE, Martin Schulz, n.n) si, prin urmare, "(2) nu a fost trimis Comisiei JURI" pana la ultima sedinta a JURI din aceasta legislatura. Tot Comisia JURI precizeaza ca "nu ar fi putut lua nicio masura cu privire la cererea de ridicare a imunitatii, intrucat acest caz nu a fost anuntat in Plen, in conformitate cu Regulamentul". Si asta pentru ca socialistul Martin Schulz nu si-a respectat obligatiile de presedintele al Parlamentului European.

 I-am trimis lui Martin Schulz o scrisoare deschisa in luna mai 2014 in care i-am  cerut sa spuna opiniei publice ce a facut cu solicitarea DNA in cazul Silaghi (aici). Nu a raspuns, pentru ca in realitate a tinut cererea DNA la sertar. Astfel, Martin Schulz, prin incalcarea atributiilor de presedinte al PE, l-a protejat pe europarlamentarul roman Ovidiu Silaghi si a blocat timp de 5 luni de zile ancheta DNA. Martin Schulz a procedat in Parlamentul European, asa cum procedeaza Ponta si PSD in Parlamentul Romaniei: ii protejeaza pe politicienii corupti de justitie.
 In joc este si increderea cetatenilor europeni in Parlamentul European. Este important sa fim rigurosi, integri si sa nu facem exceptii de la reguli, pentru ca altfel nu consolidam increderea cetatenilor europeni in institutiile europene. Martin Schulz a actionat exact invers si a subminat aceasta incredere.

 De aceea, consider ca solutiile minime sunt urmatoarele:
 (1) Martin Schulz sa demisioneze din functia de presedinte al Grupului Socialistilor si Democratilor.
 (2) Grupul Socialistilor si Democratilor din Parlamentul European sa il excluda pe Martin Schulz.
 (3) Martin Schulz sa demisioneze din Parlamentul European.

 In timp ce ancheta DNA a fost blocata in Parlamentul European, Ovidiu Silaghi a candidat si a dobandit o noua imunitate, in Parlamentul Romaniei.
 Si inca ceva: Ovidiu Silaghi a candidat pentru Parlamentul Romaniei din partea socialistilor, a Partidului Social Democrat, in care a intrat dupa ce si-a dat demisia din Partidul National Liberal chiar la inceputul campaniei electorale din Romania. Las opinia publica sa decida daca traseismul lui Silaghi de la liberali la socialisti a avut vreo legatura cu "tinerea la sertar" de catre socialistul Martin Schulz a cererii DNA de ridicare a imunitatii pentru fapte de coruptie si blocarea anchetei in Romania, pentru acuzatii de coruptie, a lui Ovidiu Silaghi.


Decapitări, excluderi, demontări

Daniel Vighi, joi 23 august 2012


În Cimitirul Militar din Calea Lipovei din Timişoara, în dosul  crucilor din al doilea război, al stelelor de la căpătâiul ofiţerilor sovietici, şi mai nou, a mormintelor din revoluţie se află o coloana din piatră pe o fundaţie din cărămizi măcinate de vreme care s-ar putea cât de curând să se prăbuşească printre peturi, buruienile şi gunoaiele din jur. Istoria Monumentului Victoria (numele oficial al coloanei din cimitir) are legătură cu asediul trupelor revoluţionare maghiare conduse de generalul polonez Iosif Bem împotriva cetăţii şi garnizoanei Timişoarei din anul 1849 aflată sub comanda generalului austriac Rukavina. Daravera cu asediul a durat peste o sută de zile. Oraşul nu a putut fi cucerit şi mai apoi revoluţia s-a prăbuşit la Şiria. La trei ani de la asediu, junele împărat Franz Joseph soseşte în oraş şi pune piatra de temelie a Monumentului dedicat celor ce şi-au pierdut viaţa în asediu. În iarna anului viitor are loc inaugurarea sa în fosta Piaţă de Paradă, actuala Piaţă a Libertăţii, chiar în faţa actualei Garnizoane militare (cf. http://www.timisoara.uvt.ro). Aflăm din documentul citat că Monumentul Fidelităţii a fost opera unui cunoscut arhitect Josef Kranner, cel care a renovat, printre altele, catedrala Sfîntul Vitous din Palatul Hradčany din Praga (http://www.praha.eu). Monumentul are o înălţime de aproape 20 de metri, este realizat în stil neogotic iar piedestalul reprezintă o cetate cu monştrii (de tip gargouilles) ai catedralelor gotice care reprezentau „revoluţionarii maghiari învinşi în timpul asediului” (cf. http://www.timisoara.uvt.ro ş.u.). Un baldachin de piatră „adăpostea statuia Fidelităţii ce ţine în mînă cheile cetăţii”.  Statuile Monumentului au fost realizate de sculptorul Josef Max cel care a sculptat (în 1854) statuia Sfântului Josif, patronul dulgherilor, în şirul celebru al statuilor care împodobesc Podul Carol din Praga (http://www.free-prague-guide.com). Aşadar două nume prestigioase alungate printre peturi şi gunoaie!
În istoria Monumentului avem un şir de demolări politice: în plin dualism, „în 1885, primarul Török Janos cere demontarea statuetelor ce îi reprezentau pe maghiari”. Mai târziu, în revoluţia lui Bela Kun din 1918, revoluţionarii decapiteazǎ şi demonteazǎ statuia Fidelitǎţii (Maria Tereza, n.n.) din centrul baldachinului şi distrug celelalte statui”. Într-un reuşit roman al literaturii maghiare (Meliusz Iozsef, Oraşul pierdut în ceaţă, Minerva, 1982)  este descris momentul respectiv: „Tânărul, agil ca o maimuţă – se dovedi că era un excelent gimnast – se aşeză pe sânii mari, ca nişte ugere, ai Mariei Tereza, apoi cu un singur salt fu pe umerii împărătesei. Acolo îşi scoase din cap pălăria ponosită şi-o trînti deasupra coroanei. […] În mâinile tinerilor apăru o funie de sârmă […] Masivul piedestal al statuii nu ceda, nici măcar nu se clintea, însă gâtul nu se putu împotrivi furioasei forţe ce trăgea ritmic de funie, se rupse, şi capul zbură înainte, descriind un mare arc de cerc, făcu ferfeniţă coloana unui salcâm golaş şi căzu buşind cu faţa în pământ”. Decapitările, distrugerile şi excluderilor sfârşesc în 1936 când ceea ce a mai rǎmas din monumentul Victoriei este mutat în cimitirul militar din Calea Lipovei”. Astăzi monumentul aşteaptă să se prăbuşească, cum spuneam, printre peturi, coroane uscate şi ghioace de lumânări. În concluzie ar trebui urgent readus în oraş: arhitectul Şerban Sturza are în vedere acest lucru, la fel şi câteva organizaţii civice, sperăm să realizăm în toamnă o dezbatere publică în prezenţa autorităţilor locale, a istoricilor şi a celor interesaţi în salvarea şi reamplasarea Monumentului în spaţiul urban al Timişoarei.


Apel pentru demisia Primului Ministru al României

joi, 21 iunie 2012

Cazul scandalos de plagiat al domnului Victor Ponta, prim ministrul României, obligă moral mediul academic  şi asociaţiile civice interesate de calitatea învăţământului să declanşeze o dezbatere naţională care să se concretizeze printr-o reverificare drastică a tuturor tezelor de doctorat de după revoluţie. Cerem realizarea unui sistem centralizat de publicare pe internet a tuturor lucrărilor de licenţă şi de disertaţie pentru a putea fi apoi verificate.
De asemenea, deoarece plagiatul evident al Primului Ministru aduce grave prejudicii învăţământului şi cercetării academice din România cerem demisia acestuia ca singură şansă de a putea începe cu adevărat, şi pe temelii morale, reclădirea şcolii româneşti. Invităm să se alăturare acestui protest toţi universitarii  interesaţi în refacerea credibilităţii învăţământului universitar şi a reabilitării valorilor etice în societatea românească.

Societatea  Tinerilor Universitari din România,
Grupul de Reformă Universitară, Universitatea de Vest Timişoara,
Asociaţia culturală Ariergarda, Timişoara,
Prof.univ.dr. Daniel Vighi, ,
Prof.univ.dr. Ciprian Vălcan,
Conf.univ.dr. Smaranda Vultur,
Conf.univ.dr. Viorel Marineasa


O mică analiză
Daniel Vighi, sâmbătă 21 ianuarie 2012

Dragilor,
Am făcut o mică analiză în urma căreia am ajuns la ideea că ne vom confrunta în acest an cu adevărata instaurare posibilă în cazul în care USL va câştiga alegerile cu peste 50% sau, şi mai şi, cu peste 60% cum îşi doresc de fapt. Să mă explic: 1. Suspendarea libertăţii de exprimare după câştigarea USL cu scorurile de mai sus o regăsim în declaraţiile politice şi atitudinile triadei Voiculescu+Ponta+Antonescu referitoare la afirmaţia celui de pe urmă conform căreia criticii dumnealor sunt „slugoi propagandistici”. Cine ar fi aceşti slugoi: Andreea Pora care îl critică des pe Băsescu în „22”, apoi TVR care este echilibrată în emisiunile ei politice, în tot cazul de nerecunoscut faţă de starea TVR de „slugoi” din  anii 90, apoi B1 şi Turcescu ale cărui emisiuni sunt la fel de critice cu puterea şi opoziţia. În schimb nu sunt „slugoi” Antena 3 , RealitateaTV şi RomaniaTV, nu sunt „slugoi” Victor Ciutacu, Radu Tudor, Stelian Tănase, Bogdan Chireac, Gâdea şi toţi ceilalţi, aceştia sunt echidistanţi deşi niciodată nu i-am auzit să spună că actuala putere a făcut ceva bun. Minim! Aceşti aşa zişi independenţi nu au dat deloc pe posturile lor „independente” aprecierile pozitive ale presei internaţionale despre reformele din România şi nu spun un cuvânt despre faptul că ar fi nevoie de aşa ceva. 2. Suspendarea pluralismului politic: să-ţi propui, aşa ca USL, câştigarea alegerilor cu 60% este de fapt suspendarea pluralismului pe modelul unguresc al lui Viktor Orban. Adăugaţi aici mai multe afirmaţii ale tripletei dictatoriale referitoare la eliminarea de pe scena politică a PDL ca să rămână pe eşichier doar ei, unii la dreapta şi alţii la stânga cu o mimare a pluralismului. 3. Abrogarea legilor educaţiei, a pensiilor, a contractului social. Suspendarea reformei statului. Sunt declaraţii repetate ale tripletei dictatoriale în acest sens.
4. Suspendarea statului de drept: avem mai multe declaraţii ale tripletei dictatoriale referitoare la schimbarea DNA, a lui ANI, a componentei Curţii Constituţionale. De fapt, subordonarea justiţiei este una dintre principalele puncte ale programului viitoarei triplete dictatoriale.

În final, va spun că realmente îmi doresc instaurarea tripletei dictatoriale la conducerea Românei ca să-i văd la luptă pe amicii noştri: de la Pipidi, la Marius Oprea, de la prietenul Mircea Pora la marele nostru amic şi poet Serban Foartă, de la Vasile Ernu la Remus Cernea, de la Bogdan Lefter la Carmen Musat, de la Andrei Bodiu la Michel Shapir: toţi îmi sunt prieteni buni şi abia aştept să-i văd în luptă cu tripleta dictatorială la care li se vor adăuga desigur Vântu, Sebastian Ghiţă şi Elan şi mai nu ştiu cum. Va fi un spectacol interesant de urmărit!

Cu drag,
Daniel Vighi, un spectator amuzat pe scena lumii româneşti.

PS. Tripleta dictatorială a mai câştigat un susţinător: Vladimir Voronin! Era de aşteptat! Succes! Jos dictachiorul, parcă aşa se zice?