Pedofilul. Asasinul. Violatorul.  Traficantul. De ființe umane. De droguri. De arme. De orice. Plagiatorul. Contrabandistul. Falsificatorul. Braconierul. Bătăușul. Hoțul. Mituitorul. Tâlharul. Hărțuitorul sexual. Șantajistul. Martorul mincinos. CORUPTUL. El este cel care tronează deasupra lor și care îi protejează pe toți. Coruptul, individul acela prezent în toate sectoarele vieții publice, la toate nivelurile. Individul acela care ne bântuie viața, ne-o îngustează, ne-o încurcă, ne-o barează, ne-o agresează, ne-o distruge...

 Din cauza lui, a  CORUPTULUI, România e pe cale să devină cu totul nefrecventabilă. Pentru investitori, turiști, diaspora. Poate deveni cu totul nefrecventabilă chiar și pentru  noi, cei care ne-am încăpățânat să rămânem aici. Pentru că toate instituțiile ei sunt deja de evitat. Toate.

 În curând ar putea deveni obligatoriu de evitat orice spațiu. Pădurile. Piețele. Străzile. Autobuzele și tramvaiele. Ulițele. Podețele. Taxiurile. Gangurile.  Scările de bloc. Lifturile. De fapt, niciunde în România, nimeni nu va mai fi în siguranță. Nici noi, nici părinții, nici copiii, nici nepoții noștri. Nimeni! Pentru că niciun infractor nu se va mai teme să acționeze.

 Sub atacul PSD-ALDE-UDMR, România poate deveni rapid nu doar  una dintre cele mai corupte țări  din lume, ci și un teritoriu al criminalității neîngrădite. Dacă noianul de modificări propuse de ei va ajunge în vigoare, niciun aspect al vieții noastre de zi cu zi nu va rămâne neotrăvit.

 Contextul e de așa natură încât doar noi putem să oprim dezastrul. Noi, cât mai mulți, în stradă!

 Acum nu mai e vorba despre civism. Nici măcar despre democrație. Ci despre instinct de conservare. Haideți. Să ieșim cât mai mulți. Haideți în stradă!                 

 Doru Botoiu

 Următorul protest din Timișoara va avea loc sâmbătă, 20 ianuarie 2018, în Piața Operei, de la ora 18. Tot pentru atunci sunt anunțate manifestații și în București, și în alte localități din România, dar și în orașe mari din străinătate în care locuiesc comunități de români.

OYCE GRECH : Credibilitatea presei se reduce pe plan global, dar mai alert în Malta

 revista22.ro, marți, 9 ianuarie 2018, Interviu realizat de Brîndușa Armanca

 Asasinarea jurnalistei de investigație Daphne Caruana Galizia în octombrie 2017 a atras atenția lumii întregi asupra deficitului de libertate a presei din Malta. O misiune a Parlamentului European, din care a făcut parte și Monica Macovei, a constatat că niciun demnitar de rang nu a fost anchetat și condamnat în această țară a UE, iar controlul politic al presei este grav.

JOYCE GRECH, jurnalistă recunoscută ca realizatoare de televiziune, critic media și de film, membră în numeroase jurii naționale și internaționale, vorbește despre contextul politic și mediatic care a făcut posibil asasinatul încă neelucidat azi, dar cu numeroase indicii ale unei oculte comenzi politice.

 Cum descrieți peisajul mediatic din Malta astăzi? 

Mass-media din Malta calcă pe urmele celor mai multe țări, făcând tranziția de la formatele tradiționale spre platformele online. Deși televiziunea este încă puternică, eforturile guvernului de a avea o bandă cât mai largă și o accesibilitate digitală de ultimă generație contribuie la înflorirea industriei media online. Ceea ce nu s-a schimbat însă ține de faptul că majoritatea organizațiilor mass-media tradiționale sunt deținute politic, iar cele două partide politice principale au o influență puternică asupra știrilor în organizațiile media private, unde există așteptarea ca acestea să fie neutre. Părtinirea, favorizarea unei anumite agende politice este norma în multe țări. Desigur, nu este un aspect declarat oficial, ci mai degrabă un adevăr nescris, cunoscut deopotrivă de public și de critici. În Malta, instituțiile de presă deținute de partidele politice nu lasă loc pentru obiectivitate. Autoritatea de control al audiovizualului are, la rândul său, rolul foarte dificil de supraveghere și monitorizare a imparțialității asupra tuturor mijloacelor de informare în masă, postul public de televiziune generând o amplă dezbatere pe chestiunea imparțialității, care este sau nu subminată de guvernul momentului. În prezent, există o nouă comunitate de jurnaliști independenți care se retrag din organizațiile tradiționale pentru a-și înființa propria platformă, străduindu-se prin urmare să-și păstreze libertatea editorială. Timpul ne va spune dacă pot supraviețui pe cont propriu. Cu ani în urmă, Daphne Caruana Galizia a făcut acest pas, înființându-și cu succes propria platformă, Running Commentary, cu un public care a atins uneori peste 400.000 de cititori, într-o țară cu mai puțin de jumătate de milion de cetățeni. Acesta este un indiciu puternic că cititorii doreau să-și formeze propria opinie și cereau un jurnalism autentic.

 Cum a fost respectată libertatea presei în trecut și ce s-a schimbat în ultimii ani?

Libertatea presei este întotdeauna o problemă sensibilă. Dacă ne-am uita la statistici, conform Reporterilor fără Frontiere, în 2017, Malta se afla pe locul 47 în lume, ceea ce ar putea părea îngrijorător, dar, având în vedere că este la doar 7 puncte în spatele Marii Britanii și 4 puncte în spatele SUA, perspectiva se schimbă. Dosarele deschise în justiție împotriva jurnalistei Daphne Caruana Galizia în ultimul an, consecința fiind blocarea activelor sale, au transmis mesajul că mass-media sunt presate să renunțe la a spune adevărul. Caruana Galizia a fost adesea criticată că scrisul ei se concentra mai mult pe „character assasination“, pe compromiterea persoanei, decât pe jurnalism. Pe de altă parte, ca o notă pozitivă, se depun eforturi pentru a dezvolta o legislație mai adaptată evoluțiilor recente privind discursul urii, iar un proiect de lege privind defăimarea în mass-media este dezbătut în prezent în parlament.

  Mai în detaliu, care sunt raporturile dintre presă și puterea politică?

Presa din Malta este foarte influențată de politic. Jurnaliștii trebuie să fie atenți să se alinieze agendei politice pe care o promovează angajatorul lor. Atacurile flagrante împotriva jurnaliștilor sunt condamnate de toți politicienii, dar, pe de altă parte, mass-media sunt prinse într-un cerc vicios pentru că trebuie să producă știri orientate politic pentru a alimenta o așa-zisă cerere a publicului. În teoriile mass-media, există un întreg discurs despre jurnalism și despre rolul celei de-a patra puteri. Politica și presa independentă se luptă pentru putere în mod constant. Totuși, bătălia este câștigată mai ușor atunci când controlul partidelor politice asupra media este atât de puternic încât nu mai există nicio putere de a rezista. După asasinarea jurnalistei Caruana Galizia, acest aspect a fost subliniat într-o scrisoare semnată de opt șefi ai marilor agenții de presă, care descriu Malta ca fiind „singura țară din UE unde partidele politice dețin atât de extins în proprietate mass-media“, cum nota The Guardian.

 Ce spune publicul? Este credibilitatea presei ridicată sau redusă în Malta?

Credibilitatea presei se reduce rapid pe plan global, dar probabil într-un ritm mai alert în Malta. Înaintea ultimelor alegeri din iunie 2017, unele sondaje arătau faptul că încrederea publicului în guvern este mult mai mare decât în mass-media. Oamenii sunt foarte conștienți de faptul că presa nu este independentă, iar creșterea utilizării rețelelor sociale nu a fost neapărat o tendință benefică. A expus publicul unui bombardament informațional, fără ca acesta să aibă capacitatea de a diferenția faptele de ficțiune. Epoca digitală a înclinat balanța în favoarea imediatului, mai degrabă, decât în favoarea acurateții, ceea ce duce adesea la pierderea credibilității. Evenimentele recente legate de asasinarea jurnalistei arată că există o deșteptare a cetățenilor, care doresc să se simtă în siguranță în țara lor și că doresc păstrarea valorilor democratice, resuscitând în Malta ideea de protest.

 În acest context, cum comentați asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia?

Aș spune că Malta, lumea politică și mass-media în general, se află încă într-o stare de șoc și de doliu. Daphne a vorbit împotriva a tot ceea ce ea a simțit că este corupt și greșit, chiar din punct de vedere etic și moral. Împotriva tuturor obstacolelor, ea a continuat să lupte timp de decenii și a avut cititori care-i urmăreau scrierile zilnic, atât cititori din Malta, cât și din alte țări. Era bine conectată cu jurnaliști proeminenți din întreaga lume, iar în decembrie 2016 a fost inclusă în topul Politico al celor mai influenți 28 de oameni. Foarte puțini jurnaliști au curajul să scrie despre ce a scris ea atâția ani. Însă totul a venit cu un preț imens, pentru că, la nivel local, știam că viața ei era în pericol și nu era primul act de violență pe care îl suportase. Atunci când vestea despre asasinarea ei s-a răspândit, nimeni nu a avut nicio îndoială că a fost din cauza muncii ei. Lista suspecților era nesfârșită. Teoriile despre cei care se aflau în spatele asasinării au venit din întreaga lume, iar cele mai influente forțe mediatice au venit în Malta pentru a investiga și a trage propriile concluzii. Guvernul i-a adus pe cei mai talentați ofițeri de informații pentru a rezolva această crimă atroce și chiar a oferit un milion de euro oricărei persoane care poate să ofere date care ar conduce la aducerea responsabililor în fața justiției. Interesant este că moartea jurnalistei a generat un val de proteste naționale în Malta, solicitându-se supremația legii și demisia comisarului de poliție și a procurorului general, două figuri esențiale pentru integritatea statului de drept.

 Cum a reacționat comunitatea media?

Comunitatea media din întreaga lume a fost șocată să audă că un membru al lor a fost ucis brutal într-o țară europeană care pretinde că valorizează libertatea de exprimare și statul de drept. În Malta și în alte țări, jurnaliștii au adus un omagiu colectiv de solidaritate și condoleanțe. Au fost transmise mesaje de la jurnaliști din întreaga lume. Una dintre sălile de presă ale Parlamentului European a fost numită în onoarea doamnei Caruana Galizia. Mulți au încercat să-și formeze propria părere despre mobilul asasinatului, dar până acum nu putem decât specula.

foto: Resturile mașinii în explozia căreia a fost asasinată jurnalista Daphne Caruana Galizia

 Care este stadiul anchetei?

Autoritățile au arestat trei suspecți, iar alți șapte sunt eliberați pe cauțiune. Anchetatorii susțin că au dovezi clare că ei sunt cei care au executat asasinatul. Rapoartele de presă afirmă că agențiile de informații au folosit tehnici de triangulare a datelor - o măsurătoare optică 3D - pentru a vedea cine a activat dispozitivul exploziv, identificând ulterior suspecții. Dar sunt mulți care-și pun întrebarea, dacă aceștia sunt de fapt vinovații, totuși cine a orchestrat din spatele scenei întreaga operațiune? Caruana Galizia nu a vorbit niciodată despre cei trei suspecți, iar asasinarea ei a survenit după o serie de crime nerezolvate sau tentative de omor cu asemănări izbitoare. În următoarele zile, suspecții vor fi puși sub acuzare, dar până acum ei nu dezvăluie cine a ordonat crima. Toată lumea speră ca justiția să prevaleze pentru a pune capăt unei realități insuportabile.

Interviu realizat de BRÎNDUȘA ARMANCA

„Romi” - un remember

miercuri, 14 decembrie 2016, de Smaranda Vultur

 Prietenii îl răsfăţau cu acest nume, ce părea a se potrivi  atât de bine cu aerul  uşor copilăresc, interogativ, ingenuu, pe care îl avea chiar şi când se ocupa de cele mai serioase lucruri, când aborda cele mai dificile situații. Amestecul de asumare responsabilă şi detaşare echilibrată îţi dădea un sentiment de bună şi molcomă aşezare ardelenească,  caldă şi primitoare pentru cei apropiaţi, plină de gentileţe pentru cei respectaţi. Sub această aparenţă, luptătorul exigent pentru dreptate şi adevăr, cel care avea să le re-dea victimelor comunismului un chip şi un nume, o identitate şi dreptul la memorie, construind o instituţie, un public, o echipă de cercetare şi un grup de acţiune civică menite să le apere drepturile, a ştiut să înfrunte toate potrivniciile pentru a-şi apăra cauzele, a-şi duce la capăt proiectele şi visele cele mai greu de realizat. A avut, ce-i drept, alături, o parteneră de viaţă şi de acţiune de calibrul Anei Blandiana : s-au completat în mod ideal şi au reuşit împreună ceea ce mulţi alţii nici nu ar fi putut  măcar imagina. De altfel, ceea ce va fi greu de acum înainte va fi să îi gândim altfel decât ca un întreg, deşi în acest întreg fiecare avea o personalitate a lui, un contur aparte.

La Sighet, la Memorial şi la Şcoala de vară se vedea bine această alianţă, pentru că acolo partea publică sau oficială se deschidea spre conversaţiile informale cu invitaţii  sau cursanţii, pentru că acolo se năştea ideea unei cărţi noi, a unei traduceri menite să completeze raftul Bibliotecii Sighet, a unei expoziţii, a unui interviu. Romulus Rusan a fost , de altfel,  și un excelent editor, a scos la iveală mărturii inedite, dar şi lucrări de politologie, de filosofie a memoriei, de istorie politică. Participarea sa la Raportul final de analiză a dictaturii comuniste a fost substanțială și a fost foarte bine evocată de Vladimir Tismăneanu, cel care a condus echipa care a lucrat la raport ( pe Contributor.ro)          

Mulţi îl vor ţine minte mai ales pentru ce a făcut pentru memoria trectului recent, a Gulagului în general și a celui românesc. E vorba nu numai de căile diverse prin care le-a făcut cunoscute, ci şi de arhivarea memoriei în formele ei orale sau scrise. E vorba nu doar de conservarea ei, ci şi de dezvoltarea unei pedagogii a memoriei, fondate pe împărtăşirea cu generaţiile tinere, pe dialogul cu cercetătorii, istoricii, martorii, societatea civilă. Ca membru fondator al Alianței Civice alături de Ana Blandiana, Romulus Rusan a reușit o primă formă de coagulare a acesteia, în vremuri când ea abia prindea contur, iar ostilitatea partidului de guvernământ față de orice alternativă era maximă, atacurile la adresa cuplului Blandiana – Rusan dintre cele mai josnice și virulente.       

Ar fi multe de spus și despre scriitorul Romulus Rusan, despre eleganța și uneori tușa ironică sau polemică a reportajelor, prozelor, articolelor, comentariilor sale. America ogarului cenușiu a fost lectura preferată a celor care voiau să afle câte ceva despre spațiul pe atunci anatemizat și inaccesibil al Statelor Unite ale Americii, un jurnal de călătorie ce va marca istoria genului în literatura română.

Nu poate fi cuprinsă într-o schiță de portret bogăția și substanța unei vieți, dar o putem deocamdată măsura prin cât de tare ne va lipsi Romi Rusan celor care îl știam mai de-aproape sau mai de departe, în momentele de normalitate, dar și în cele în care valorile pe care el le-a apărat vor fi puse în pericol. Simpla lui existență era o garanție că are cine să le apere pe cele pe care le putem alinia unui reper moral, ca o țintă de atins.

Cum mai stăm cu datoria față de țară

Precum structura sanguină din corpul uman, arborele financiar al unei ţări trebuie să fie ireproşabil. Cum ar fi dacă, anumite capilare neoxigenate suficient ar împiedică muşchii să poarte întregul organism pe drumul firesc al vieţii ?

Dacă astăzi inima are o culoare politică, plămânii au aceeaşi culoare politică, iar mâinile şi picioarele sunt în opoziţie, rezultanta comparată cu sistemul economic şi fiscal al României ar însemna nefinanţarea celor din urmă, a mâinilor şi a picioarelor, deci ar duce la un organism cu handicap locomotor !

Datorită subfinanţării comunităţilor locale şi impredictibilităţii alocării fondurilor datorat sistemului centralizat ce ne guvernează, am ajuns în paradoxul în care trăim “aici” dar privim în permenenta “dincolo”. Oraşele mari ale României sunt singurele atractive din punct de vedere al ofertei locurilor de muncă şi oferă un minim al confortului social şi edilitar. În schimb localităţile mici şi mijlocii sunt în pragul falimentului depinzând aproape exclusiv de alocările bugetare .

Ne-am modificat comportamental datorită ineficienţei acestui sistem centralizat strâmb, care induce neglijarea proximităţii proprii în speranţa găsirii soluţiei în altă parte. Această stare de fapt se observă cel mai pregnant în două domenii esenţiale în dezvoltarea unei naţiuni, sănătatea şi educaţia.

– În domeniul sănătăţii vedem că în momente de cumpăna medicală personală apelăm la medici de “dincolo” în detrimentul tratamentului oferit în unitatea medicală din imediată vecinătate.

-În domeniul educaţiei observăm că majoritatea cetăţenilor doresc să-şi trimită copiii la alte licee şi facultăţi decât cele din zonal lor de activitate. Exodul masiv al absolvenţilor de facultăţi în afară României demonstrează însă, că nici oraşele mari nu sunt predictibile privind dezvoltarea lor durabilă, firească şi organică, tot datorită impredictibilităţii şi subfinanţării constante, fiind lezate de aceeaşi AXA a finanţării, axa culorii politice!

Perpetuarea acestui sistem economic şi fiscal în viitor, pentru finanţarea localităţilor, judeţelor şi regiunilor României este un atentat la sănătatea şi dezvoltarea durabilă a comunităţilor locale. Înseamnă falimentarea şi îndemnul la depopulare a localităţilor mici şi medii şi împiedicarea dezvoltării organice a oraşelor mari.

Contracararea simplă şi eficientă axei culorii politice, ce se demonstrează a fi piedică dezvoltării constante şi durabile a întregii Românii, nu poate fi decât cointeresarea fiecărei comunităţi locale asupra resurselor predictibile şi autocontrolabile ce-i revin de drept, rezultată din plus valorile create de contribuabilii proprii, iar prin sudarea vecinătăţilor şi contopirea regiunilor într-un tot funcţional şi predictibil rezultă un stat, o naţiune unitară ,satabila şi eficientă.

Colectarea taxelor pentru alimentarea bugetului naţional cu siguranţă va creşte prin cointeresarea autorităţii locale asupra acestui fapt, datorită interesului propriu de a se finanţa prin reţinerea direct la sursă a unui anumit procent din încasările contribuabilului din comunitatea respectivă, diferenţa urmând a fi dirijată către bugetul naţional. În acest mod, în timp, se promovează meritocraţia în comunitate, se ridică responsabilizarea privind proiectele necesare fiecărei localităţi şi regiuni prin siguranţă şi predictibilitatea finanţării. Astfel, actuală disfuncţionalitate aşezată defectuos pe axa culorii politice, ca o condiţie obligatorie a finanţării comunităţilor locale ar deveni istorie, iar cetăţenii României ar fi mândri că trăiesc în ţară lor şi ar contribui la dezvoltarea comunităţii din care fac parte.

Ne putem pune întrebarea oare de ce funcţionează totuşi administrativ şi fiscal România, subjugată fiind acestui sistem de redistribuire a banilor în teritoriu, total defect şi anatural, bazat pe axa culorii politice ? Probabil doar datorită instinctului de conservare genetic existent în fiecare individ (cetăţean, contribuabil ) ce-l ajută să traverseze cotidianul aplicându-şi sieşi un regim administrativ fluctuant şi imprevizibil, idem cu sistemul fiscal naţional în care este obligat să-şi administreze viaţă socială şi familială. Cu siguranţă în acest fel România nu poate avea garanţia unei dezvoltări armonioase prin comunităţi locale durabile, pentru regiuni bogate, într-o ţară dezvoltată, puternică şi unitară!