Reprezentanţii câtorva ONG-uri au protestat aseară, la Timişoara, faţă de preconizatele modificări pe care parlamentarii Puterii vor să le aducă la Codul Penal şi la Codul de Procedură Penală.
Protestul a fost organizat, în faţa Prefecturii Timiş, de către filiala Timiş a Asociației M10, Societatea Timișoara, Asociaţia SPICC și Asociaţia Civică şi Umanitară Mâna Ajutătoare. Reprezentanţii acestor organizaţii au protestat împotriva decapitării instituţiilor anticorupţie şi a modificării Codului Penal, „prin intervenţia perversă a unor politicieni constituiţi într-un adevărat grup infracţional”, atrăgând atenţia că Justiţia trebuie lăsată să funcţioneze în baza legilor care protejează interesul comun şi a unei Constituţii care prevede că „Nimeni nu este mai presus de lege”.
În timpul protestului au fost purtate pancarte pe care au putut fi citite mai multe mesaje: „Fără imunitate!”, „Vrem egalitate, nu imunitate!”, „Toate popoarele au hoţii lor, însă nu toate popoarele le permit hoţilor să conducă”, „Jos labele de pe Justiţie!”, „Bucuraţi-vă de noul Cod Penal, nu-l lucraţi!”, „Egali în faţa legii”, „Fără demnitari penali”, „Nu vă mai îmbuibaţi din banii contribuabililor” sau „Hoţii politici cu pensii speciale”.
„Suntem cetăţeni şi avem drepturi! Avem dreptul să fim reprezentaţi de oameni oneşti, avem dreptul la stabilitate şi prosperitate. Suntem cetăţeni şi avem obligaţii! Avem obligaţia de a stopa derapajele clasei politice. E timpul să refuzi complicitatea tacită cu politicienii corupţi, care zilele acestea pun la cale modificarea Codului Penal şi a Codului de Procedură Penală. Unii politicieni nu se mai mulţumesc doar cu subsolurile sistemului transpartinic, au prins curaj şi vor, la vedere, sub nasul nostru, să ajusteze legile şi Codurile Pentru a se proteja de consecinţele juridice ale corupţiei”, se arată în manifestul organizatorilor protestului.
Totodată, aceştia cer populaţiei implicare, avertizând că „Tăcerea a avut, are şi va avea consecinţe! Consecinţele neimplicării le simţi în viaţa ta de zi cu zi”. Şi explică faptul că retragerea din spaţiul public a cetăţenilor a făcut posibil ca o parte din clasa politică să funcţioneze după regulile unui grup infracţional, avertizând: „Eşecul clasei politice poate însemna şi eşecul nostru.”
Președintele Societății Timișoara:
„Comuniștii au acționat în același mod ca și fasciștii, care au ucis civili și au ars cadavre”
Ideea înființării unui tribunal penal european care să judece crimele comunismului este oportună, în vederea analizării tuturor atrocităților comise în timpul regimurilor comuniste din țările Europei de Est, este de părere președintele Societății Timișoara, Florian Mihalcea. Acesta este de părere și că ruperea definitivă a României de trecut este posibilă doar prin judecarea și condamnarea celor care s-au făcut vinovați, la începutul anilor '90, de perpetuarea practicilor fostului regim.
„Revoluția din Decembrie 1989 a continuat până în 15 iunie 1990”
Zugrăvind plastic modul în care tentaculele regimului comunist, care au supraviețuit Revoluției din Decembrie 1989, s-au revitalizat rapid în primele luni ale anului 1990, după convertirea fostei Securități în serviciu de informații, președintele Societății Timișoara, Florian Mihalcea, s-a referit la argumentele care îndreptățesc catalogarea situației drept „represiune în formă continuată”. Şi a prezentat modul în care exponenții fostelor structuri și-au perpetuat vechile practici, dar și abordările de tip diversionist, pentru a înăbuși spiritul continuator al Revoluției al protestelor de stradă din martie 1990 și a fenomenului Piața Universității, reprimat brutal și sângeros prin Mineriada din 13 – 15 iunie 1990. „Revoluția nu a fost una ce a durat o săptămână, nu a fost doar între 15 – 22 decembrie 1989, nu și-a ars atunci toate etapele unei revoluții autentice, așa cum este ea descrisă, ca fenomen social, în cărțile de istorie, ci ea a continuat pe tot parcursul anului 1990, până în 15 iunie 1990”, a declara Florian Mihalcea, sâmbătă, în cadrul dezbaterii Decembrie 1989 – Timişoara, Martie 1990 – Târgu-Mureş, Iunie 1990 – Bucureşti. Represiune în formă continuată, aceleaşi victime, aceiaşi călăi”, prilejuite de împlinirea a 25 de ani de la începutul represaliilor din Piața Universității.
Adăugând că, mai întâi în Decembrie 1989, apoi în martie 1990 și, ulterior, în iunie 1990, aceleași sisteme represive au fost cele care au încercat reducerea la tăcere a reprezentanților societății civile. „Cei din cadrul Securității au fost aceiași oameni, reactivați, spălați de toate păcatele trecutului și transformați în ofițeri de informații”, declară președintele Societății Timișoara, precizând că acești exponenți ai structurilor tentaculare ale regimului știau exact ce anume trebuie să facă pentru a reprima o manifestație.
„Jurnalele de luptă al Ministerului Apărării Naționale din 1989 sunt izbitor de asemănătoare cu jurnalul de luptă al acțiunii din iunie 1990”, mai spune Florian Mihalcea, evocând episoade elocvente menite să probeze nu doar faptul că, în cazul tuturor celor trei evenimente menționate, s-a procedat la fel, de către aceiași oameni, dar și un episod legat de o deplasare la Timișoara a fostului șef al SRI, Virgil Măgureanu. Care, în primăvara anului 1990, sosit să negocieze o împăcare a reprezentanților Societății Timișoara cu Ion Iliescu, propunere care i-a fost refuzată tranșant, a anticipat, prin declarațiile sale, izbucnirea conflictului interetnic de la Târgu Mureș. „O să vedeți în câteva zile ce se va întâmpla în Transilvania”, afirmă Florian Mihalcea că a declarat atunci Virgil Măgureanu, într-o discuție purtată cu universitarii timișoreni Daniel Vighi și Vasile Popovici, ambii membri ai Societății Timișoara.
„Solidaritatea s-a născut în 17 Decembrie, în jurul acestor semeni ai noștri, despre care nu se știa dacă sunt în viață”
Florian Mihalcea a evocat și caracterul brutal în care exponenții regimului comunist au înțeles să procedeze nu doar la eliminarea fizică a adversarilor lor, ci și la distrugerea cadavrelor acestora. Context în care a amintit despre cele 41 de cadavre ale timișorenilor răpuși de gloanțe la Revoluție, arse apoi la crematoriu, în București. „Cele 41 de cadavre transportate la București au fost arse, fapt care ne-a oripilat pe toți. Același lucru l-a făcut Hitler în timpul războiului, cu victimele de la Auschwitz și de la alte lagăre erau arse. Comuniștii au acționat în același mod ca și fasciștii, care au ucis civili și au ars cadavre. Lucru care este deasupra înțelegerii noastre creștine și umane. Solidaritatea din Timișoara, începând cu 17 decembrie 1989, s-a format în jurul acestor cadavre. Nu se știa nimic despre acești semeni ai noștri, dacă sunt în viață, dacă au fost arestați sau au fost uciși”, declară Florian Mihalcea.
Adăugând că acesta a fost contextul în care timișorenii nu au cedat, au continuat și au încercat mereu să afle adevărul. Motiv pentru care, a mai precizat președintele Societății Timișoara, ideea înființări unui Tribunal Penal care să judece crimele comunismului, în contextul unei extrem de necesare clarificări, în Europa, a problemei crimelor comise de regimurile politice din toate țările foste comuniste, apare ca o necesitate.
Aspect susținut ca atare de către
Platforma Memoriei și Conștiinței Europene, inițiativă menită să analizeze trecutul totalitar și care s-a născut în 14 octombrie 2011, la Praga, când a fost semnat actul de înființare a platformei, în prezenţa premierilor Republicii Cehe, Petr Nečas, al Ungariei,Viktor Orban, şi al Poloniei, Donald Tusk, în perioada în care europarlamentarul Tökés Lászlóera vice-preşedinte al Parlamentului European.
„Există în continuare o apărare sistemică a fostului președinte Ion Iliescu”
Florian Mihalcea a mai opinat și că, dacă în plan european este necesară o analiză a comunismului și a implicațiilor sale, în plan național este necesară o impulsionare a judecării dosarelor, multe dintre acestea fiind gata instrumentate, însă la tergiversarea cărora se asistă impasibil de ani de zile. Situație care se opune inclusiv înțelegerii actualei situații din România, în care țara este decimată de corupția sistemică, ale cărei rădăcini se trag și din neclarificarea la timp a împrejurărilor care i-au îngăduit vechiului regim să se replice. „
Procesul Revoluției de după 22 Decembrie 1989 și cel al Mineriadelor – care nu sunt încă judecate – au fost tergiversate și există în continuare o apărare sistemică a fostului președinte Ion Iliescu”, subliniază Florian Mihalcea. Acesta remarcând că, în vreme ce dosare recente sunt judecate cu celeritate, iar Parchetele dovedesc că se mișcă, chiar și atunci când este vorba de nume grele ale politicii actuale, în ceea ce îl privește pe fostul președinte Ion Iliescu, „
un personaj ieșit deja de pe scena politică”, dosarele se urnesc atât de greu „ca o naștere cu forcepsul”, situația fiind similară cu cea a fostului director SRI din anii '90, Virgil Măgureanu
.„Care este puterea din spatele acestei protecții pe care o au anumite personaje care sunt protejate foarte bine?”, se întreabă Florian Mihalcea. Adăugând și că dosarele la care a făcut referire sunt finalizate și ar fi trebuit să se afle deja în instanță, spre a fi lămurite.
„Cred că această tergiversare are o mare influență asupra politicii noastre actuale și asupra a tot ce a urmat ulterior: corupția generalizată și toate dosarele de corupție. Prin faptul că nu s-au judecat, s-a creat deja un sistem de relații ce a continuat apoi în economic, prin care oamenii au încercat să se acopere unii pe alții”, a relevat președintele Societății Timișoara.
Florian Mihalcea a mai precizat și că întreg acest păienjeniș din care procurorii nu mai izbutesc să iasă nu s-a născut peste noapte, ci a fost creat din persoane care au făcut parte din vechiul sistem, așa cum a fost și cazul fondatorului trustului de presă Intact, Dan Voiculescu. Referitor la toate aceste persoane care au perpetuat regimul, pătrunzând în viața publică pe fondul refuzului aplicării prevederilor Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara, Florian Mihalcea a precizat că nu au fost animate de egalitarismul de tip comunist, ci s-au lăsat călăuzite exclusiv de dorința înavuțirii lor cât mai rapide.
Societatea Timișoara a găzduit, sâmbătă, la Salonul Vega, dezbaterea intitulată „Decembrie 1989 – Timişoara, Martie 1990 – Târgu-Mureş, Iunie 1990 – Bucureşti. Represiune în formă continuată, aceleaşi victime, aceiaşi călăi”, prilejuită de împlinirea a 25 de ani de la începerea represaliilor dispuse de către exponenții puterii instaurate după Revoluție împotriva manifestanților din Piața Universității.
În cadrul dezbaterii – moderate de Toró Tibor, fost deputat, vicepreşedinte al Partidului Popular Maghiar din Transilvania – au expus opinii referitoare la situația de atunci și la regretabila perpetuare, până în prezent, a unei stări de fapt care îi generează României mari neajunsuri, europarlamentarul Tőkés László, generalul maior (r) Dan Voinea, fost procuror-şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara.
Generalul maior (r.) Dan Voinea, la Timişoara:
„Echipajele de mineri care au plecat spre București au fost coordonate de ofițeri de securitate”
Deşi documentat, dosarele crimelor comise la Revoluție şi cele ale Mineriadelor sunt păstrate în sertare de către exponenții sistemului dinainte de 1989 care nu este încă defunct, declară, la Timişoara, fostul procuror-şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Dan Voinea.
„Sistemul a învins, e la putere, împarte banii, piața”
Evocând evenimentele petrecute în Decembrie 1989 și, ulterior, în martie și iunie 1990, generalul maior (r) Dan Voinea a precizat că este legitimă plasarea lor sub auspiciile genericului „represiune în formă continuată, aceleași victime, aceiași călăi”. „Aceleași instituții represive din Decembrie 1989 le regăsim în iunie 1990, cu aceiași oameni”, spune fostul procuror Dan Voinea. Potrivit aprecierii sale, modul în care s-a procedat la Revoluție, dar și anterior, cu mulți dintre oponenții regimului, apropie în mod cert autoritățile comuniste de exponenții regimului nazist: „Tinerii împușcați și arși de la Timișoara îi apropie pe comuniști de naziști. Toți deținuții politici și cei care au decedat în penitenciare nu au ajuns niciodată acasă, trupurile lor nu au fost date familiilor. Ideea de a distruge fizic corpul opozantului politic a fost esența sistemului de atunci. De aceea, abordarea juridică a crimelor comunismului ar trebui să plece de la aceste date concrete”, a opinat Dan Voinea, potrivit aprecieii căruia a fost vorba despre „criminali de sistem”, nu infractori de drept comun.
Dan Voinea a mai apreciat și că acești criminali de sistem care sunt, în parte, inamici nevăzuți – la care s-a referit cu apelativul de „adevărații criminali”– au rămas necunoscuți și nepedepsiți pentru faptele lor:
„Justiția trebuie să facă dreptate, pentru că, în statul de drept, victimele nu au voie să își facă dreptate singure. O dovadă că statul de drept nu a funcționat este faptul că grupuri de victime care s-au constituit și și-au căutat dreptatea la CEDO și-au găsit acolo dreptatea. Iar CEDO a criticat Statul român, atrăgând atenția că statul este obligat să îi tragă la răspundere pe criminali”, a relevat fostul procuror militar.
„Cei care au organizat represiunea sunt criminali de sistem”
Dan Voinea reaminteşte că, până în 1995, toate dosarele referitoare la evenimentele petrecute în timpul Revoluției din 1989 și al mineriadelor au fost soluționate cu NUP: „În momentul când am primit plângerile victimelor, am constatat că nu se lucrase la aceste dosare și că ele erau pur și simplu închise”.
Dan Voinea mai spune că o conexare a tuturor acestor dosare, care își așteaptă rândul la a fi judecate, ar putea oferi o reprezentare asupra cursului real al evenimentelor, dar și asupra responsabilităților și vinovățiilor. Dan Voinea a mai relevat și faptul că împotriva oponenților sistemului s-a acționat concertat și bine pus la punct. „Cei care au organizat represiunea sunt criminali de sistem. Iar sistemul a învins, e la putere, împarte banii, piața, și noi simțim acum efectul corupției regimului comunist”, declară Dan Voinea.
Adăugând și că inumanitatea regimului a constat în politica agresivă a celor care au venit la putere împotriva oricărei persoane care a încercat să critice puterea politică: „Punerea lor la punct se poate face doar de către sistemul juridic, pentru crearea acestui sistem inuman, degradant, anticultural. Avem nevoie de proces, e un act nu numai de dreptate, ci și de conștiință națională și civică, un proces benefic într-o societate ce vrea să construiască o altă lume”.
„Trebuie sancțiune penală pentru procurorul care refuză să își facă datoria”
Referindu-se la dosarele care sunt lăsate să zacă în sertare, fără a fi judecate, Dan Voinea a apreciat că este inoportun actualul cadru care nu îngăduie tragerea la răspundere a procurorilor pentru ceea ce acesta a desemnat a fi abuzul de putere. „
Nu știu dacă magistrații se lasă corectați de lecția CEDO. Nu se poate ca un funcționar public să lucreze discreționar și să nu ai ce să îi faci. Dosarele sunt la Parchet, nu în instanță, de aceea trebuie determinat procurorul să facă ce trebuie să facă, trebuie sancțiune penală pentru procurorul care refuză să își facă datoria. Așa, nu va mai fi în stare un procuror sățină un dosar. Acum e un sistem fără sancțiune, acum Codul de Procedură nu permite intervențiașefului procurorilor. Domnul Ponta a fost șeful comisiei care a modificat Codul de Procedură Penală. Și acestea sunt cauzele pentru care asemenea dosare continuă să stea în fișet, nelucrate”, precizează Dan Voinea, referindu-se cu precădere la dosarele Revoluției și ale Mineriadelor.
Acesta ar fi un alt motiv pentru care pledează consistent pentru înființarea unei instanțe europene care să judece crimele comunismului. „Nu se poate ca Parlamentul European să spună «nu» crimelor comunismului”, declară Dan Voinea. Apreciat și că, în aceste condiții, dosarele ar putea fi judecate de către o instanță neutră și nu de către o parte dintre exponenții unui sistem despre care a declarat că ”a tras în oameni, cu instituții care au supraviețuit și care sunt puse acum să îți facă dreptate”.
„Noul Cod de Procedură Penală permite copierea dosarelor”
Dan Voinea a informat și că a căutat să documenteze inclusiv legăturile fostei Securități cu invocații teroriștii, context în care a evocat existența unei solicitări de colaborare adresată fostului procuror european antimafia, Carla del Ponte. „Există și un asemenea dosar de terorism care așteaptă, care stă acolo, lucrat cu unul dintre cei mai mari magistrați ai lumii, Carla del Ponte”.
Dan Voinea mai spune că noul Cod de Procedură Penală permite copierea dosarelor. Context în care a îndemnat la solicitarea accesului la aceste dosare, în vederea documentării unor cărți menite să ateste realitățile acelei perioade.
„Echipajele de mineri care au plecat spre București au fost coordonate de ofițeri de securitate”
El mai spune că, în iunie 1990, echipajele de mineri care au plecat spre București au fost coordonate de ofițeri de securitate, evocându-i, printre alții, pe Nicolae Cămărășescu, ofițerul de securitate care i-a însoțit pe minerii din Valea Jiului, pus oficial sub urmărire de către procurorii militari pentru implicarea în Mineriada din 13 – 15 iunie, dar și pe maiorul de Securitate de la Târgu Jiu, Titu Bondoc, cel care, îmbrăcat în haine de miner, a mobilizat schimbul doi al Minei Albeni la drum spre București.
"Pentru fiecare cadavru incinerat, a tras pe perete, cu un cui, câte o linie…"
Dan Voinea a oferit și detalii referitoare la modul în care s-a procedat cu morții Timișoarei, care au fost transportați la București, cu camioanele: „La Crematoriu au fost arse în două cuptoare”, a mai precizat Dan Voinea. Relatând și episodul tulburător al unei discuții pe care a purtat-o cu unul dintre muncitorii de la crematoriu, în ianuarie 1990. Care i-a istorisit că, pentru fiecare cadavru pe care l-a incinerat atunci, a tras pe perete, cu un cui, câte o linie, gândindu-se că, la un moment dat, cineva îl va întreba despre cele petrecute acolo și despre numărul celor dispăruți fără urmă.
„Implicarea acestor servicii în toate acestea a fost o realitate”, a conchis generalul maior (r.) Dan Voinea.
Susținere pentru inițiativa de înființare a unei autorități judiciare europene pentru condamnarea crimelor comunismului
Fostul procuror Dan Voinea și-a exprimat susținerea față de intenția formulată de europarlamentarul Tőkés László de a acționa în vederea înființării unei autorități judiciare europene pentru cercetarea și demascarea crimelor comunismului. Idee care datează, a relevat Dan Voinea, încă din perioada în care Tőkés László era vicepreședinte al Comisiei Parlamentare a Parlamentului European și când a fost aprobată rezoluția privind înființarea Platformei Memoriei și Conștiinței Europene. Demersul este cu atât mai îndreptățit cu cât, spune Dan Voinea, nici în plan intern nu se cunosc încă foarte bine realitățile menite să contureze imaginea de ansamblu a consecințelor dramatice generate de regimul comunist după instaurarea lui, și nici numărul exact al victimelor regimului, estimate la câteva milioane. În plus, a mai relevat Dan Voinea, voința instituțiilor statului de a elucida aceste circumstanțe istorice este precară, multe dintre aceste instituții fiind subordonate factorului politic. În context, Dan Voinea a făcut referire la situația Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoriei Exilului Românesc, membru fondator, alături de alte 20 de instituții, din 13 țări europene, al Platformei Memoriei și Conștiinței Europene, care a întrerupt, anul trecut, demersurile efectuate în regim de voluntariat, de evidențiere, pe categorii și perioade, a victimelor regimului comunist din România.
Societatea Timișoara a găzduit, sâmbătă, la Salonul Vega, dezbaterea intitulată „Decembrie 1989 – Timişoara, Martie 1990 – Târgu-Mureş, Iunie 1990 – Bucureşti. Represiune în formă continuată, aceleaşi victime, aceiaşi călăi”, prilejuită de împlinirea a 25 de ani de la începerea represaliilor dispuse de către exponenții puterii instaurate după Revoluție împotriva manifestanților din Piața Universității.
În cadrul dezbaterii – moderate de Toró Tibor, fost deputat, vicepreşedinte al Partidului Popular Maghiar din Transilvania – au expus opinii referitoare la situația de atunci și la regretabila perpetuare, până în prezent, a unei stări de fapt care îi generează României mari neajunsuri, europarlamentarul Tőkés László, generalul maior (r) Dan Voinea, fost procuror-şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara.
Tőkés László, la Timişoara:
„Europa poate urma drumul credibil al democrației dacă e gata să aducă în fața justiției pe cei care pot fi învinuiți de comiterea crimelor împotriva umanității”
„Fără compromisuri”, astfel și-a intitulat europarlamentarul Tőkés László expunerea susținută la sediul Societății Timișoara, menită să atenționeze asupra imperativului clarificării circumstanțelor care au îngăduit reprimarea succesivă a manifestațiilor de stradă din timpul Revoluției din Decembrie 1989, apoi din martie 1990 și, ulterior, din iunie 1990.
„Cât timp se mai poate menține situația în care, într-un stat membru al UE, aceiași călăi să decidă soarta victimelor lor?”
Europarlamentarul Tőkés László a apreciat, în cuprinsul expunerii susținută, sâmbătă, în cadrul dezbaterii „Decembrie 1989 – Timişoara, Martie 1990 – Târgu-Mureş, Iunie 1990 – Bucureşti. Represiune în formă continuată, aceleaşi victime, aceiaşi călăi”, că perpetuarea și revitalizarea, la începutul anilor '90, a structurilor vechiului regim a cauzat grave neajunsuri României. Și a precizat că aplicării Punctului 8 al Proclamației de la Timișoara – care ar fi permis, încă de atunci, salubrizarea mediului politic românesc – i s-a opus cel pe care l-a desemnat cu apelativul de contrarevoluționarul Ion Iliescu. „Puciul instrumentat de Ion Iliescu a fost urmat de restaurarea comunistă ce ține și în zilele noastre. Partidul și fosta Securitate au revenit la conducerea statului cu ușurință”, luându-și un chip democratic și euroconform, spune Tőkés László. Subliniind că păgubașii acestei continuități și a tuturor consecințelor moștenirii comuniste retrograde sunt țara și poporul român.
Tőkés László a făcut trimitere la argumente de ordin istoric, dar și moral-religios, pentru a-și argumenta convingerea potrivit căreia desprinderea definitivă din ghearele trecutului poate fi făcută doar prin confruntarea directă cu acest trecut. Acesta s-a referit la opinia formulată de fostul președinte ceh, Václav Havel, potrivit căruia „regimul post-comunist pseudo-democratic este falit și condamnat la pieire”, dar și la spusele Apostolului Pavel referitoare la nevoia de consecvență în apărarea adevărului și a propriilor crezuri. „Stați, deci, tari în libertatea cu care Christos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei”, a citat fostul episcop Tőkés László un îndemn al Apostolului Pavel. Acesta a precizat și că victimelor trebuie să li se facă dreptate: „Victimele cer, chiar și de pe lumea cealaltă, să li se facă dreptate”.
Și a precizat că nu se poate trece cu nepăsare nici peste concluziile raportului de condamnare a comunismului elaborat de echipa coordonată de profesorul Vladimir Tismăneanu, nici peste rapoartele istoricului Marius Oprea, nici peste sacrificiile repetate ale revoluționarului Teodor Mărieș, președintele Asociației „21 Decembrie 1989”, și nici peste eforturile susținute ale fostului procuror militar Dan Voinea, referitor la care a apreciat că a fost marginalizat înainte de vreme.
„Întrebarea de bază este care sunt șansele reale ale actului justițiar în cazul crimelor comise odinioară? Cât timp se mai poate menține situația în care, într-un stat membru al UE, aceiași călăi să decidă soarta victimelor lor?”, a chestionat Tőkés László, referindu-se la unul dintre motivele tergiversării soluționării dosarelor Revoluției de după 22 Decembrie 1989, dar și al dosarelor evenimentelor din martie și iunie 1990, indisolubil legate de persoana fostului președinte Ion Iliescu.
„Tragerea la răspundere a lui Ion Iliescu este un fapt care se lasă așteptat. Dreptatea socială trebuie, însă, să prevaleze, iar elita politică să se ocupe cu promovarea echității sociale”, mai spune Tőkés László. Punctând faptul că, în condițiile în care Justiția a dovedit că s-a urnit din loc, România aflându-se aproape de demiterea celui pe care l-a numit „UTC-istul Victor Ponta”, devine plauzibil faptul că va urma și rândul judecării fostului președinte Ion Iliescu.
„Investigarea crimelor comunismului, un demers necesar și în plan european”
Tőkés László s-a referit și la inițiativa, născută în aprilie 2009, în urma adoptării unei rezoluții, de creare a Platformei Memoriei și Conștiinței Europene, dar și la necesitatea înființării unui Tribunal European menit să investigheze crimele împotriva umanității înfăptuite de dictaturile comuniste și să identifice victimele regimului, dar și pe făptașii încă în viață.
„Europa și statele membre ale UE pot urma drumul credibil al democrației și al statului de drept dacă sunt gata să aducă în fața justiției pe cei care pot fi învinuiți de comiterea crimelor împotriva umanității”, a conchis el, menţionând că este absolut necesară impulsionarea acestei inițiative, născută în anul 2009, dar care, din pricina inerției și a necunoașterii de către țările Europei centrale a experienței ororilor comunismului, trece printr-o perioadă de stagnare:
„Față de 2009, după cinci ani, suntem într-o situație mai proastă. Actualmente facem noi încercări și insistăm ca, pe scară europeană, să se ia un avânt nou în această investigare a crimelor comunismului”,declară Tőkés László. Potrivit acestuia, stagnarea ar putea fi motivată de „
ignoranța tradițională a democrațiilor din Vest față de comunism, pentru că ei nu au avut experiențe directe cu comunismul, nu cunosc exact despre ce s-a petrecut în lumea noastră”, dar și de ceea ce a desemnat a fi influența mare a Guvernelor din țările foste comuniste.
Societatea Timișoara a găzduit, sâmbătă, la Salonul Vega, dezbaterea intitulată „Decembrie 1989 – Timişoara, Martie 1990 – Târgu-Mureş, Iunie 1990 – Bucureşti. Represiune în formă continuată, aceleaşi victime, aceiaşi călăi”, prilejuită de împlinirea a 25 de ani de la începerea represaliilor dispuse de către exponenții puterii instaurate după Revoluție împotriva manifestanților din Piața Universității.
În cadrul dezbaterii – moderate de Toró Tibor, fost deputat, vicepreşedinte al Partidului Popular Maghiar din Transilvania – au expus opinii referitoare la situația de atunci și la regretabila perpetuare, până în prezent, a unei stări de fapt care îi generează României mari neajunsuri, europarlamentarul Tőkés László, generalul maior (r) Dan Voinea, fost procuror-şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara.
La 25 de ani de la Mineriada din iunie 1990
Dan Voinea şi Tőkés László vorbesc, la Timişoara, despre represiunea în formă continuată
Timpolis, joi 11 iunie 2015, de Oana Dima
Societatea Timişoara organizează o dezbatere despre represiunea în formă continuată, prilejuită de împlinirea a 25 de ani de la reprimarea sângeroasă a manifestaţiei anticomuniste din Piaţa Universităţii, din iunie 1990.
La dezbaterea „Decembrie 1989 – Timişoara, Martie 1990 – Târgu-Mureş, Iunie 1990 – Bucureşti. Represiune în formă continuată, aceleaşi victime, aceiaşi călăi” vor vorbi Tőkés László, europarlamentar din partea Partidului Popular European, preşedinte al Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, generalul maior (r) Dan Voinea, fost procuror-şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, şi Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii Timişoara.
Dezbaterea, moderată de Toró Tibor, fost deputat, vicepreşedinte al Partidului Popular Maghiar din Transilvania, va avea loc sâmbătă, 13 iunie, de la ora 11, la Salonul Vega al Societăţii Timişoara, în incinta Bastionului.
Mineriada din 13 -15 iunie 1990 a reprezentat o acțiune concertată de reprimare în forță a fenomenului cunoscut sub numele de Piața Universității, prin care, preț de aproape două luni, exponenți ai societății civile din București și din întreaga țară s-au reunit la Universitate, în cadrul unui protest pașnic, menit să atenționeze asupra deturnării, de către reprezentanții regimului nou instalat, a Revoluției din Decembrie 1989. Instalarea la conducerea României a reprezentanților eșalonului doi al fostului regim comunist și felul în care aceștia nesocoteau idealurile revoluționarilor din Decembrie 1989 au fost o parte din motivele de nemulțumire formulate de protestatarii din Piața Universității.
Președintele Ion Iliescu, proaspăt instalat la conducerea țării, în urma alegerilor din 20 mai 1990, i-a catalogat pe protestatarii din Piața Universității drept „golani” și a solicitat sprijin pentru ceea ce a desemnat a fi procesul de instaurare a ordinii în capitală.
Ca răspuns la această solicitare a lui Ion Iliescu, care îndemna la intervenția celor pe care acesta îi desemna a fi, printr-un apelativ-clișeu, „oamenii de bine”, s-a declanșat, în București, cea mai violentă formă de represiune post-revoluționară a populației civile. În cadrul unor demersuri diversioniste, exponenți ai fostei Securități, forțe de ordine, trupe antitero, dar și reprezentanți ai minerilor, i-au agresat pe manifestanții din Piața Universității, au vandalizat sediile unor partide istorice și numeroase săli de curs, pătrunzând în forță în incinta Facultății de Geologie, a Facultății de Litere, a Facultății de Matematică și a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”.
Furia oarbă a celor care au reprimat manifestația din Piața Universității s-a revărsat cu precădere asupra intelectualilor, pe care exponenții regimului îi considerau responsabili pentru încercarea de a-i avertiza pe cetățenii României cu privire la caracterul de restaurare a regimului comunist la care se deda noua putere, care îl avea în frunte pe Ion Iliescu.
În 13 iunie, după ce demarase deja acțiunea de reprimare brutală a protestatarilor din Piața Universității, Televiziunea publică a difuzat conținutul unui comunicat al președintelui Ion Iliescu, prin care acesta chema la mobilizare, în jurul clădirii Guvernului și a televiziunii, a tuturor celor pe care îi desemna a fi „forțele conștiente și responsabile”, în vederea a ceea ce acesta numea „apărarea democrației atât de greu cucerite”.
În urma acestui apel, în seara de 13 iunie, mai multe garnituri CFR ticsite cu mineri plecau înspre București, din gările din Valea Jiului. Conduși de cel care le devenise recent lider, Miron Cozma, și preluați, încă de la sosirea lor în Gara de Nord, de către reprezentanți ai SRI și ai forțelor de ordine, o parte au fost direcționați către punctele considerate nevralgice, pentru a se alătura celor care se dezlănțuiseră deja, cu o zi înainte, împotriva protestatarilor din piață și a greviștilor foamei. Manifestanților le-au fost distruse atunci corturile și numeroși studenți și participanți la protest au fost agresați.
Acțiunuile cu caracter represiv au fost apreciate public de către președintele Ion Iliescu, care le-a mulțumit minerilor, reuniți la Romexpo, pretinzând, printre altele, că aceștia au fost solicitați să refacă rondourile de flori vandalizate din fața clădirii Teatrului Național.
Societatea Timișoara DENUNȚĂ votul deputaților în cazul Ponta
Societatea Timișoara denunță votul sfidător din Camera Deputaților în favoarea lui Victor Ponta. Timișorenii dezaprobă cele întâmplate în Camera Deputaților.
Printr-un comunicat de presă transmis seara trecută, Societatea Timișoara își exprimă revolta și dezgustul față de votul sfidător din plenul Camerei Deputaților, care a condus la respingerea solicitării procurorului general de încuviințare a începerii urmăririi penale a premierului Victor Ponta. ”Scutul aliaților premierului în fața exigențelor legii, manifestat cu o pondere rușinoasă de 2 la 1, ilustrează convingător gravitatea cangrenării clasei politice românești și evidențiază o dată în plus ruptura unei părți semnificative a politicienilor de corpul electoral pe care pretinde că îl reprezintă. Totodată, prin acest gest politic iresponsabil, care va afecta considerabil credibilitatea statului de drept din România, apreciem că s-a depășit un punct critic al disprețului instituțional, ceea ce impune regruparea grabnică a forțelor politice consecvent democratice și a societății civile, în vederea reconfigurării radicale a scenei politice autohtone”, se arată în docuemntul asumat de conducerea organizației timișorene.
Societatea Timișoara dezaprobă introducerea lui Adrian Cioroianu pe lista indezirabililor lui Putin
Timpolis, joi 4 iunie 2015, de Oana Dima
Societatea Timișoara consideră un grav atentat la libertatea de exprimare decizia guvernului de la Moscova de a declara persona non-grata 89 de europeni, dintre care cinci cetățeni români, printre care și istoricul Adrian Cioroianu.
Fost ministru de Externe și viitor ambasador al României la UNESCO, Adrian Cioroianu este şi membru al Societății Timișoara. Fapt pentru care Societatea Timişoara anunţă că se solidarizează cu Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe şi membru al acestei Societăți, în semn de protest faţă de decizia Moscovei de a le interzice, lui şi altor 88 de europeni, intrarea pe teritoriul rus.
Societatea Timişoara spune că acest gest de forță este perceput de lumea democratică drept o încercare a regimului lui Vladimir Putin de a intimida personalitățile care critică politica Rusiei. „Dezaprobăm ferm introducerea pe lista indezirabililor lui Putin a colegului nostru Adrian Cioroianuși a celorlalți cetățeni europeni care au primit interdicție de a intra pe teritoriul rus”, se arată într-un comunicat de presă al Societăţii Timişoara, remis redacţiei.
Zilele trecute, Iulian Chifu, fost consilier prezidenţial în timpul mandatelor lui Traian Băsescu şliactual preşedinte al Centrului de Prevenire a Conflictelor şi Early Warning, a prezentat o listă cu 89 de persoane cărora li s-a interzis să intre în Rusia. Listă datată 26 mai, pe care afirma că a primit-o din partea unui prieten rus şi pe care figurează şi cinci români, respectiv Iulian Chifu,Eugen Tomac, preşedintele Partidului Mişcarea Populară, Gheorghe Haţegan, director general adjunct la Transgaz, Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe în Cabinetul Tăriceanu, avizat recent pentru postul de delegat permanent pe lângă UNESCO, şi Liviu Chondon, comandor al Forţelor Navale Române.
Pe listă mai apar, printre alţii, liderul grupului liberal din Parlamentul European, Guy Verhofstadt, Jerzy Buzek, fostul preşedinte al Parlamentului European, vicepremierul britanic Nick Clegg, John Sawers, fost director al MI6, Stefan Fule, fost comisar european pentru extindere, şi Karl Schwarzenberg, fostul ministru ceh de Externe. Lista cuprinde şi europarlamentari şi lideri politici din Germania, Spania, Suedia, Olanda, Letonia, Danemarca, Lituania, Polonia, Belgia, Bulgaria, Marea Britanie, Cehia, Estonia, Franţa, Grecia şi Finlanda.
Ministerul de Externe a anunţta, la scurt timp după publicarea acestei liste, că va solicita explicaţii în legătură cu românii cărora le este interzisă intrarea pe teritoriul rus.
Societatea Timișoara se solidarizează cu Adrian Cioroianu
Agerpres, joi 4 iunie 2015, de COMUNICATE
Societatea Timișoara consideră un grav atentat la libertatea de exprimare decizia guvernului de la Moscova de a declara 'persona non-grata' — alături de alți 84 europeni—cinci cetățeni români, printre care și istoricul Adrian Cioroianu, fost ministru de Externe și viitor ambasador al României la UNESCO. Adrian Cioroianu este membru al Societății Timișoara.
Acest gest de forță este perceput de lumea democratică drept o încercare a regimului lui Vladimir Putin de a intimida personalitățile care critică politica Rusiei.
Dezaprobăm ferm introducerea pe lista indezirabililor lui Putin a colegului nostru Adrian Cioroianu și a celorlalți cetățeni europeni care au primit interdicție de a intra pe teritoriul rus.
Societatea Timișoara
Se
susţine necesitatea condamnării oficiale a comunismului printr-o declaraţie în
Parlamentul European
Ideea este susţinută de reprezentanții Societății
Timișoara și europarlamentarul László Tőkés
Timpolis,
duminică 15 martie 2015, de Ligia Huţu
O declarație de condamnare oficială a
comunismului de la nivelul Parlamentului European și înființarea unui tribunal
care să judece crimele comunismului sunt obiective la care au făcut referire
președintele Societății Timișoara, Florian Mihalcea, și europarlamentarul
László Tőkés, în cadrul unei conferințe de presă în care s-a reiterat și
caracterul extrem de actual al Proclamației de la Timișoara.
Un demers necesar pentru despărțirea definitivă de trecut
La sediul Societății Timișoara, din Complexul Bastion,
a avut loc, sâmbătă, o conferință de presă în cadrul căreia s-a consumat și un
moment simbolic, constând în semnarea, de către europarlamentarul László
Tőkés, a textului Proclamației de la Timișoara, la împlinirea a
25 de ani de la lansarea documentului, în 11 martie 1990.
Prilejul a fost prefațat de prezentarea publică a diplomei și
medaliei oferite cu prilejul decernării Premiului Cetățeanului European pentru
anul 2014, acordat Societății Timișoara, la inițiativa lui László Tőkés.
Referindu-se la semnificația pe care o conferă acest
premiu, președintele Societății Timișoara, Florian
Mihalcea, a
precizat că distincția europeană marchează, în chip simbolic, împlinirea a 25
de ani de angajare a Societății Timișoara într-un demers susținut vizând
instaurarea și consolidarea democrației în România. Şi a declarat că este
necesară îndeplinirea a două obiective care ar îngădui țărilor din Europa
Centrală și de Est să se desprindă definitiv de trecutul lor comunist: o
declarație oficială de condamnare a comunismului făcută de la nivelul
Parlamentului European și înființarea unui Tribunal Penal European care să
judece crimele și atrocitățile comise în timpul regimului comunist. „Declarația în sine este un document simbolic, dar care ar produce
efecte în măsura în care guvernele naționale se vor raporta la această
declarație a Parlamentului European, pentru a institui o legislație care să
pună capăt definitiv relației cu trecutul totalitar”, este de
părere Florian Mihalcea. Adăugând și că aderarea la Uniunea Europeană a
fostelor țări ale Europei Centrale și de Est în care au funcționat regimuri
totalitare implică faptul că problemele care îi frământă pe cetățenii acestor
țări trebuie introduse, la rândul lor, în dezbaterea instituțiilor UE, creând
astfel pentru fostele țări comuniste premisele separării clare și definitive de
perioada totalitară pe care au străbătut-o.
Tribunalul Penal European, o
inițiativă a Platformei pentru Memorie și Conștiință Europeană
Referindu-se la etapele procedurale care trebuie parcurse pentru
a permite materializarea celor două obiective enunțate de către președintele
Societății Timișoara – o declarație oficială a Parlamentului European de condamnare
a crimelor comunismului și înființarea unui Tribunal Penal European care să
judece crimele comise de regimurile comuniste – europarlamentarul László Tőkés
a precizat că, în 2009, s-a numărat printre inițiatorii Raportului din
Parlamentul European care a condamnat ambele regimuri totalitare (regimul
nazist și cel comunist)..
„Ca urmare a acelei hotărâri, a
luat ființă Platforma pentru Memorie și Conștiință Europeană, care a propus, cu
doi ani în urmă, către ONU, crearea acestui Tribunal care ar judeca crimele
comise împotriva omenirii de către comunism. Consider că încă nici până în
prezent nu a dobândit locul meritat acea platformă în sânul Parlamentului
European”.
Evocând o serie din demersurile întreprinse până în
acest moment în sprijinul inițiativei de înființare a unui Tribunal care să
condamne crimele comunismului, Alexandra Răzvan-Mihalcea, membru al Societății
Timișoara, a precizat că, în urmă cu cinci ani, a avut loc la Praga o
conferință internațională, la care au participat reputați juriști și istorici,
care au luat în discuție posibilitatea înființării unui astfel de tribunal,
după modelul unor alte mari tribunale penale internaționale.
Proclamația de la Timișoara, o
problemă redevenită prioritară pe agenda românilor
În cadrul evenimentului de sâmbătă, de la sediul Societății
Timișoara, a fost evocat public și caracterul actual al Proclamației de la
Timișoara, precum și importanța continuării demersurilor care să îngăduie
finalizarea, în spiritul ei, a Revoluției începută la Timișoara, în decembrie
1989.
Președintele Societății Timișoara a apreciat că
redeschiderea recentă a dosarelor mineriadelor probează faptul că Punctul 8 al
Proclamației de la Timișoara și Legea lustrației nu au devenit, în timp, simple
chestiuni de interes istoric: “În 11 martie s-au împlinit 25
de ani de la lansarea Proclamației de la Timișoara care, în mod benefic pentru
noi, a devenit din nou o problemă prioritară pentru agenda românilor. Pentru
că, așa cum se știe, tot în această săptămână s-a decis redeschiderea dosarului
Mineriadei din 13-15 iunie 1990, redeschidere care este, în primul rând, opera
lui Doru Mărieș, membru al Societății Timișoara și președinte al Asociației 21
Decembrie, care, prin demersurile pe care le-a făcut, prin plângerea adresată
Curții Europene a Drepturilor Omului și prin greva foamei cu care a însoțit
acest demers, a reușit să primească o hotărâre din partea Curții Europene
pentru redeschiderea acestui dosar”.
Referindu-se, la rândul său, la textul Proclamației de
la Timișoara, László Tőkés a apreciat că acesta are meritul de a refuza și
condamna ideologia conmunistă, naționalistă și național-comunistă, chemând la
perpetuarea unității din timpul Revoluție și la toleranță și respect reciproc. „Acesta e spiritul Timișoarei, întruchipat și de clericii
diferitelor biserici de aici”, a
adăugat László Tőkés, care a evocat, în fața celor prezenți, memoria fostului
Mitropolit al Banatului, ÎPS Nicolae Corneanu, a rabinului Ernest
Neumann, a episcopului Bisericii Romano-Catolice, Sebastian
Kräuter, și a pastorului Petru Dugulescu, lideri ai comunităților
religioase despre care László Tőkés a declarat că „au
susținut ideea de unitatea, în spiritul Timișoarei”.
„Spiritul Timișoarei trebuie
păstrat viu”
László Tőkés a făcut referire, în mesajul rostit, și
la ceea ce a desemnat a fi spiritul Timișoarei de conviețuire interetnică. „Cred
că acest spirit al Timișoarei trebuie păstrat viu și după 25 de ani”,
a declarat europarlamentarul. Potrivit acestuia, constituirea Societății
Timișoara și lansarea, acum 25 de ani, a Proclamației de la Timișoara,
reprezintă un fapt istoric cu o însemnătate deosebită: „Dați-mi voie să îmi exprim recunoștința și înalta prețuire pentru
faptul istoric al constituirii Societății Timișoara.(…) Apreciez că membrii
Societății au rămas fideli și consecvenți față de ideile și idealurile
Revoluției, față de nevoia de continuare, fără compromis și oportunism, a
luptei împotriva comunismului”.
László Tőkés a evocat succint elementele care au marcat
transformarea, în zilele lui Decembrie 1989, a mișcării de protest a etnicilor
maghiari față de măsura abuzivă de relocare a sa în satul sălăjean Mineu,
decisă de reprezentanții regimului comunist, într-o revoltă populară de
proporții, care a cuprins ulterior întregul oraș:
„Ceea ce a început în fața
parohiei (parohia
reformată din Piața Maria, din Timișoara – n.red.) e
totuna cu continuarea evenimentelor de pe terasa Operei Naționale și, în acest
sens, nimeni nu poate face o dezbinare între început și cele ce au urmat
acestei întâmplări.(…) Întotdeauna am dat exprimare acestei convingeri că cei
care s-au adunat în fața parohiei reformate au fost în majoritate români,
cetățeni ai Timișoarei. Și, la un moment dat, protestul împotriva evacuării
familiei mele și la adresa intervenției regimului în problemele noastre s-a
transformat, de la o oră la alta, într-un protest anticomunist care ne-a
depășit și pe care nici nu ni l-am putut imagina înainte. Iar acesta s-a
schimbat într-o revoltă împotriva regimului totalitar”.
Conflictul interetnic de la
Târgu Mureș și mineriadele, scenarii post-comuniste orchestrate de Securitate
László Tőkés a făcut referire și la modul în care
reprezentanți ai regimului nou-instalat după Revoluție au căutat, recurgând la
replicarea unor mecanisme de tip diversiv, specifice vechiului regim, să
genereze tensiuni sociale și interetnice, care să justifice, ulterior,
intervenția brutală a unor forțe represive, în cadrul unor evenimente pe care
europarlamentarul László Tőkés le-a desemnat drept scenarii post-comuniste: „În acele zile ale scenariilor post-comuniste, cum au fost
evenimentele din Târgu Mureș , iar ulterior mineriadele, s-a recurs la
dezbinarea și învrăjbirea categoriilor sociale în stil comunist”.
László Tőkés a adăugat că s-a urmărit atunci dezbinarea interetnică, în baza
principiului „divide et impera”.
De altfel, a mai apreciat el, evenimentele sângeroase
din martie 1990, de la Târgu Mureș, au reprezentat, în fapt, o diversiune
interetnică, pusă la cale cu scopul de a servi ca pretext pentru reînființarea
fostei Securități, denumită după Revoluție SRI: „Acea
diversiune interetnică a fost provocată de securiști și ea a avut drept scop
acela de a stârni dușmănie între români și maghiari și de a servi drept pretext
pentru a sluji la reînființarea Securității, rebotezate SRI”.
La modul în care puterea instalată în România, după
Decembrie 1989, a urmărit refacerea unor vechi structuri pe rămășițele celor
deja existente, s-a referit, de altfel, și președintele Societății Timișoara,
Florian Mihalcea: „Noi am considerat că în 1990 a
continuat Revoluția.(…) Mineriadele și evenimentele de la Târgu Mureș au fost
prelungiri ale Revoluției”. Acesta a opinat că, reînființat pe
reminiscențele fostei Securități și funcționând cu aceiași oameni, SRI a
perpetuat atunci vechile practici comuniste, atât în cursul incidentelor
sângeroase de la Târgu Mureș, cât și, câteva luni mai târziu, în timpul mineriadei
din 13 – 15 iunie 1990, de la București: „Părea
doar că nu mai există dușmanul comun, dar el exista în continuare”.
Referindu-se la spiritul Timișoarei, Petrișor
Morar, membru al Societăţii şi unul dintre membrii fondatori ai
Frontului Democratic Român, comitet revoluționar înființat în data de 20
decembrie 1989, în clădirea Operei, a apreciat că „Timișoara
poate fi un exemplu pentru întreg teritoriul României”. Context în care acesta a opinat și că
extinderea spiritului Timișoarei la nivelul întregii țări și deprinderea, la
nivel național, a exercițiului unei comunicări similare cu aceea care există în
Banat ar avea efecte benefice pentru întreaga Românie.
Evocând caracterul unitar al Revoluției de la
Timișoara, la care a participat nemijlocit, Balaton Zoltan s-a
referit cu precădere la conținutul Punctelor 4 și 8 ale Proclamației de la
Timișoara, document despre care a apreciat că reprezintă, în ansamblul său, o
probă de puritate morală. „E multă puritate morală
conținută în Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara. Acesta nu cere o
vendetă, ci pur și simplu să se retragă în spate, să se abțină trei mandate,
cei care au făcut parte din vechiul regim”, a opinat Balaton
Zoltan.
Acesta a adăugat și că Revoluția de la Timișoara, așa
cum a trăit-o, a fost produsul mobilizării conjugate a timișorenilor de toate
confesiunile religioase și de toate naționalitățile, așa cum menționează, în
fapt, Punctul 4 al Proclamației de la Timișoara. Întrucât, a mai adăugat el, în
prima noapte a Revoluției, mulțimea a cântat colinde românești, au fost
prezenți în stradă membri ai bisericii neo-protestante al cărei lider era
pastorul Petru Dugulescu și s-a intonat imnul național „Deșteaptă-te române”,
în fața parohiei reformate din Timișoara. Despre al cărui text Balaton Zoltan a
precizat că a fost scris pe hârtie, la mașina de scris, și, ulterior,
distribuit manifestanților, de către revoluționarul timișorean Ladislau
Csizmarik, împușcat în zilele Revoluției din 1989.
„Punctul 8 este, de fapt, un apel la bun-simț”, a apreciat avocatul Alexandra Răzvan-Mihalcea, membru al
Societății Timișoara.
Laszlo Tokes a semnat
Proclamaţia de la Timişoara, la un sfert de secol de la lansarea acesteia
Mediafax, sâmbătă 14
martie 2015, de Liliana Iedu
Europarlamentarul
Laszlo Tokes, considerat principalul personaj care a determinat izbucnirea
Revoluţiei din Decembrie 1989, a semnat Proclamaţia de la Timişoara, la un
sfert de secol de la lansarea acesteia, spunând că şi după 25 de ani
Proclamaţia este încă actuală.
Europarlamentarul Laszlo Tokes a semnat, sâmbătă, la sediul
Societăţii Timişoara, Proclamaţia de la Timişoara, care fusese lansată în urmă
cu 25 de ani, el apreciind că membrii Societăţii Timişoara au rămas consecvenţi
în lupta împotriva comunismului.
"Proclamaţia
are o actualitate deosebită, din păcate, şi după 25 de ani pentru că trebuie să
continuăm această luptă anticomunistă. Este adevărat că în cazul meu, personal,
accentul s-a mutat de la anticomunism la lupta pentru interesele naţionale ale
maghiarilor. Noi, ca şi comunitate minoritară, am suferit în dublă măsură
asuprirea comunistă din timpul lui Ceauşescu şi respectiv în perioada post
comunistă, dar aceasta nu înseamnă că nu mă aflu şi nu sunt solidar împotriva
luptei anticomuniste. (…) Apreciez că membrii Societăţii Timişoara au rămas
consecvenţi în ceea ce priveşte lupta împotriva comunismului", a
spus Tokes.
Preşedintele Societăţii
Timişoara, Florian Mihalcea, a solicitat o condamnare a comunismului de către
Parlamentul European şi instaurarea unui tribunal pentru a analiza crimele
comunismului.
"Ne dorim, împreună cu domnul Tokes
Laszlo, două lucruri, pe care încă nu le-am realizat: o condamnare a
comunismului de către Parlamentul European şi instaurarea unui tribunal
european pentru analizarea crimelor comunismului din ţările din Europa de Est,
care acum sunt membre ale UE", a declarat Florian Mihalcea.
În 11 martie, s-au împlinit 25
de ani de la lansarea Proclamaţiei de la Timişoara. Documentul a fost citit de
către scriitorul şi jurnalistul George Şerban de la balconul Operei, în faţa a
15.000 de oameni. Punctul 8 al Proclamaţiei, cel mai important dintre toate,
care propunea interzicerea foştilor membri ai Partidului Comunist Român de a
deţine funcţii publice, nu a fost aplicat niciodată.
Mihalcea: ”Respingerea cererii DNA în cazul Borbely atestă disprețul politicienilor”
Evenimentul zilei, joi 12 martie 2015, de Georgeta Petrovici
Societatea Timișoara ia atitudine față de respingerea cererii DNA de de începere a urmăririi penale pentru deputatul Laszlo Borbely.
Președintele Societății Timișoara, Florian Mihalcea, spune că organizația pe care o conduce își exprimă mâhnirea și indignarea față de poziția adoptată de Camera Deputaților, care, cu majoritate de voturi, a decis respingerea cererii DNA. ”Similaritatea reacției deputaților cu votul exprimat în Senat, cu puțin timp în urmă, în cazul lui Varujan Vosganian, atestă disprețul politicienilor care pretind că ne reprezintă față de valorile democrației liberale, ilustrând convingător ruptura unei părți semnificative din clasa politică de realitatea socială și de așteptările corpului electoral. Atenționăm politicienii care practică asemenea moravuri instituționale detestabile că maturizarea electoratului român – probată și în noiembrie 2014 – îi va înlătura, mai devreme decât se așteaptă, de pe scena publică și nici o alianță transpartinică conjuncturală nu îi va scăpa de exigențele legii”, se arată în comunicatul transmis de Societatea Timișoara.
Societatea Timișoara în sărbătoare: 25 de ani de la citirea Proclamației
- La salonul Vega al Societății Timișoara a avut loc întâlnirea prilejuită de cei 25 de ani trecuți de când s-au citit și lansat către țară, de la balconul Operei din Piața Victoriei, cele 13 puncte care constituie Proclamația de la Timișoara. În 11 martie 1990, o zi de duminică, un grup de intelectuali în frunte cu George Șerban a prezentat documentul care avea menirea de a arăta românilor calea de urmat pentru ca societatea românească să avanseze spre un stat democratic. Proclamația de la Timișoara, locul unde a izbucnit Revoluția anticomunistă, reprezintă primul document programatic al Revoluției din 15-22 decembrie 1989.
Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara: „Revoluția din 1989 s-a încheiat poate acum”
„În ultimul timp, datorită repunerii pe rol a dosarului mineriadei din iunie 1990 a reapărut interesul pentru ceea ce a însemnat Piața Universității în istoria României. Acum că se împlinesc 25 de ani trebuie să spun că Proclamația de la Timișoara a fost cea care a generat de fapt Piața Universității. Ea s-a născut pentru a sprijini Proclamația de la Timișoara, în special Punctul 8. Era o perioadă pre-electorală, în care era foarte clar că oamenii nu vor vota în cunoștință de cauză, ci vor vota prinși în continuare de același sistem de propagandă comunistă. Piața Universității a vrut să trezească națiunea, iar Proclamația de la Timișoara este documentul oficial al Revoluției Române. Ceea ce conține ea sunt punctele care au reieșit din ceea ce s-a scandat pe străzile Timișoarei în zilele din decembrie 1989, este ceea ce voiau timișorenii.
S-a văzut foarte clar în primele zile și luni ale anului 1990 că puterea de atunci nu voia să se oprească. Revoluția trebuia să continue, iar momentul Proclamației și momentul Pieței Universității sunt de fapt secvențe din Revoluția care a început din 16 decembrie și care s-a încheiat mult mai târziu, poate chiar acum, la 25 de ani, odată cu alegerea președintelui Klaus Iohannis și odată cu faptul că românii au realizat că justiția independentă este un fapt necesar. Faptul că Ion Iliescu va fi trimis în judecată este un lucru care poate să hotărască cu adevărat sfârșitul și înfăptuirea Revoluției Române”.
Lucian Vasile Sabo, membru fondator al Societății Timișoara: „Începutul Ziarului și a Societății Timișoara...”
„Eu am militat puternic pentru Punctul 11 al Proclamației de la Timișoara, am fost pentru descentralizare. Dar să vorbim un pic despre cum a fost concepută Proclamația de la Timișoara. Documentul a însemnat o unire a mai multor idei. În 12 ianuarie 1990 a avut loc la București o confruntare între forțele neocomuniste, care puseseră mâna pe putere în București, în țară, și forțele de nuanță liberală, de democrație liberală. După aceea, în 13 ianuarie, în Cimitirul Eroilor din Timișoara familiile îndoliate au descoperit cele 10 victime ale Revoluției, nouă într-o groapă comună, una separat. Atunci, în 22 ianuarie, a fost o reacție, când un grup de intelectuali în frunte cu Ion Monoran, Vasile Popovici și Marcel Tolcea am mers la fostul ziar de partid, care era deja Renașterea Bănățeană. După două zile a apărut Ziarul Timișoara. Atunci s-a pus problema apariției Societății Timișoara pentru că nu exista legislație pentru apariția Ziarului Timișoara și, în general, pentru inițiativa privată. Primul președinte a fost Vasile Popovici, actualul ambasador în Portugalia. Ziarul și-a continuat activitatea, iar primii reprezentanți ai Societății Timișoara au fost regretatul Harald Zimmerman, Daniel Vighi și cu mine. Decizia judecătorească așa spune. George Șerban a venit la Societate și a propus această idee a Proclamației. Apoi a venit un domn să ne contacteze, știu că a venit cu Iosif Costinaș, să ne spună că Ion Iliescu vrea o întâlnire. De fapt o primă întâlnire am avut-o cu un domn numit Virgil Măgureanu care după două săptămâni a devenit directorul Serviciului Român de Informații, prieten bun al lui Iliescu. Noi nu știam asta atunci. Atunci George Șerban, Dorel Mihiț, Daniel Vighi și Vasile Popovici au mers la București la întâlnirea cu Ion Iliescu, care a vrut să-și negocieze poziția. Așa a început totul...”.
Prof. univ. dr. Marcel Tolcea, membru fondator Societatea Timișoara: „Dincolo de persoane rămâne principiul”
„Din anul 2000 încoace și, mai ales de trei-patru ani, de când DNA face curățenie prin clasa politică românească, se vede foarte clar că persoanele care au ditrus efectiv economia României sunt persoanele care erau «semnalizate» de Punctul 8 al Proclamației de la Timișoara.
Fără îndoială că atunci când se vorbește despre momentul din martie 1990 se vorbește și de George Șerban, care a fost creierul Proclamației. Vorbim despre această clipă necesară în care s-ar fi cuvenit ca cei care au nenorocit România timp de 40 de ani în comunism să facă pasul înapoi. Nu sunt foarte sigur că lucrul ăsta este democratic sau că ar fi putut fi pus în aplicare, dar sunt foarte sigur că dacă lucrurile ar fi stat așa, România ar fi arătat altfel”.
Adrian Cioroianu, istoric, membru de onoare al Societății Timișoara: „Legea Lustrației a fost un proiect intelectual”
„Nepunerea în practică a Punctului 8 al Proclamației înseamnă șansa ratată a României de a începe tranziția cu bine. Societatea Românească nu era pregătită. Proclamația a fost un document cu mult înaintat stării societății românești de atunci. Noi toți am sperat la mai mult, dar pe de altă parte direcția în care ne-am îndreptat a fost bună. Problema a fost viteza cu care am înaintat, viteza reformelor. Întotdeauna a existat o contradicție între viziunea intelectualilor asupra scoietății și societatea însăși. Rolul intelectualului este să dorească să ducă societatea într-o oarecare direcție, ori legea Lustrației la rândul ei a fost un proiect intelectual și nu unul politic. În corpul politic nu s-a dorit, nu a existat o dorință reală pentru aplicarea Punctului 8 a Proclamației. Timpul le rezolvă pe toate, oamenii despre care este vorba au ieșit prin vârstă din jocul politic, o bună parte dintre ei. Să sperăm că apropiere de UE va schimba si moravurile politicii de la noi”.
Ana Blandiana, scriitor, membru de onoare al Societății Timișoara: „Ne dăm seama azi cât de puternice erau forțele care se opuneau Proclamației”
„Nici nu îndrăznesc să mă gândesc cum ar fi fost istoria ultimilor noștri 25 de ani dacă Proclamația de la Timișoara, în loc să devină vers dintr-un cântec în Piața Universității, ar fi devenit legendă, mă refer mai ales la Punctul 8. Pot însă să mă gândesc cu seriozitate că Proclamația a fost prima încercare de a așeza într-o ecuație logică, aproape științifică, punctele care trebuie realizate pentru a se trece de la societatea totalitară la statul de drept. România a fost prima dintre țările din Est care a dat un asemena text teoretic și, în mod evident, marele merit este al lu George Șerban. La un an după, în 1991, în Cehia, s-a și votat legea lustrației. În mod evident, la acestă oră, problema noastră nu este să mai luptăm pentru a se vota o lege a lustrației, problema noastră este să ne întrebăm de ce, deși după nenumărate încercări ea a fost votată în Parlament, totuși nu a fost pusă în practică? Ne dăm seama astăzi cât de puternice erau forțele care i se opuneau. Dar, la această oră, problema este mult mai gravă, în sensul că nu are rost să mai luptăm, pentru că, prin trecerea timpului, cei care erau lustrabili sunt în curs de dispariție prin vârstă. Totuși ei și-au lăsat moștenire principiile și felul de a-și aranja carierele unora mai tineri decât ei. Clasa politică este alta la ora asta, formată din oameni tineri, care sunt identici celor care erau lustrabili, doar că nu mai sunt lustrabili. Faptul că la ora acesta se discută în mass media despre Punctul 8 cred că este efectiv benefic pentru societatea Românească”.
Teodor Mărieș, membru de onoare al Societății Timișoara: „România ar fi arătat cu totul altfel”
„Sigur, dacă Puncul 8 al Proclamției de la Timișoara s-ar fi pus în aplicare în primăvara anului 1990 România ar fi arătat cu totul altfel, mult mai bine. Activiștii de partid ar fi dispărut, cel puțin pentru o perioadă, din fruntea conducerii, ar fi dispărut niște rețele mafiote care erau formate din perioada regimului comunist, mafia lor din ‘45 până în ’89, era bine consolidată și din păcate s-au păstrat legăturile datorită faptului că au reușit să obțină funcții politice în statul român după 1989, atât activiștii de partid cât și o parte din Securitate. În Piața Universității s-a cerut reașezarea României în direcția Vest și ruptura din Uniunea Sovietică, rămasă încă în picioare. Unele instituții ale statului s-au reformat parțial, altele încă sunt întârziate, dar direcția este clară. Nu mai avem niciun dubiu că primirea noastră în UE și aderarea la NATO sunt linii care, probabil pentru următorii 50 ani, nimeni nu va impune altceva. Aceste structuri, așa cum funcționează ele, cu greutățile financiare pe care le întâmpină, din punct de vedere al justiției, al drepturilor omului, au o cu totul altă abordare decât a ceea ce a însemnat regimul comunist. Exact astăzi, în urmă cu 25 de ani, am venit la Timișoara, la o zi după lansarea Proclamației, m-am întâlnit cu George Șerban, Doru Mihiț, Vasile Popovici și Daniel Vighi, cei patru lideri ai Proclamației. Atunci am semnat și mi-au spus: «Ești primul din provincie care semnezi Proclamația de la Timișoara». De atunci am rămas în relații bune, din păcate George nu mai este, îl regretăm. Ascociația 21 Decembrie este Ascociație soră cu Societatea Timișoara. Mereu ne-am completat, mereu ne-am ajutat și sper ca relațiile dintre noi să rămână la fel de bune, așa cum au fost în ultimii 25 de ani”.
Nicolae Robu, primarul Timișoarei: „Proclamația de la Timișoara este un document vizionar”
„În opinia mea, Proclamația de la Timisoara este un document excepțional, vizionar, un document care, dacă ar fi fost aplicat la vremea respectivă în integralitatea sa, pentru că o parte s-a pus în practică, evoluția României ar fi fost alta, pe o direcție mult mai bună. Întotdeauna am susținut Punctul 8 al Proclamației.
Un moment de asemenea schimbare, cum a fost acela constând în Revoluția anticomunistă, necesită un regim special pentru o perioadă de tranziție. Cred că ar fi fost foarte potrivit ca, în cinci ani, să nu mai fie în funcții de conducere oameni care, chiar de bună credință presupunând că ar fi fost, aveau o anumită mentalitate, o anume formație, anumite obiceiuri de a conduce. Din păcate nu s-a aplicat Punctul 8 și asta a marcat negativ evoluția post revoluționară a României”.
PROIECTUL de țară VIZIONAR care putea schimba România.
25 de ani de la Proclamația de la Timișoara.
Un document istoric considerat „incorect politic”, care îndepărta comuniștii și securiștii, inclusiv pe Ion Iliescu, de la PUTERE
Azi s-a împlinit un sfert de veac de la redactarea „Proclamației de la Timișoara”. Un document istoric fundamental, neacceptat pe motiv de „incorectitudine politică”. Punctul 8, din cele 13, prevedea lustrarea, pentru trei legislaturi, a foștilor lideri comuniști
Pe 11 martie 1990, devenise evident că noua putere instalată urmărea perpetuarea comunismului, în varianta sa cosmetizată. Noua putere reprezenta eșaloanele doi și trei ale nomenclaturii de partid și ale Securității. În Bucureşti, avuseseră loc două mineriade, pe 29-30 ianuarie şi pe 18 februarie, cu scopul de a înăbuşi violent revolta străzii, care acuza noua putere de „criptocomunism”. Timişoara, însă, era departe. Oamenii au ieșit din nou în stradă.
După marele miting din 11 martie, regretatul ziarist George Șerban redactează, împreună cu alți colaboratori, „Proclamația de la Timișoara”. Va fi citită a doua zi, din balconul Operei, şi aprobată în urale de mulţimea din Piaţă. După numai trei zile, urma uriașa diversiune la la Târgu Mureș din 15 martie, soldată cu reanimarea Securităţii sub ba gheta lui Virgil Măgureanu, coleg de complot al lui Ion Iliescu.
Poate că multe paragrafe din Proclamaţie par astăzi naive. Altele, deplasate sau redundante. Dar în întregul său - care gravitează în jurul celebrului Punct 8 - ea a fost un strigăt disperat de revoltă împotriva noii puteri şi a tentativelor acesteia de a perpetua un sistem criminal. „Proclamaţia de la Timişoara” a fost, mai presus de orice, un puternic manifest anticomunist. Legitimat tragic de sângele vărsat în Timişoara şi apoi în toată ţara în decembrie 1989. Acum 25 de ani, românii nu au avut curajul și puterea de a merge până la capăt!
Istoricul și autorii
„Propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate”, s-a auzit vocea ziaristului George Șerban peste Piața Victoriei, din Timișoara. Era 12 martie 1990 și, în fața a 20.000 de oameni, se citea celebra Proclamație de la Timișoara.
S-a spus că textul fusese redactat cu o zi mai devreme de jurnalistul și scriitorul George Șerban(foto stanga) (ulterior deputat PNȚCD, mort în 1998), inspirat de colaboratoarea sa, Alexandra Indieș. În realitate, textul a fost conceput mai devreme. „În februarie 1990, la un miting, George Șerban a spus că va prezenta cât de curând o proclamație către țară, care să explice de ce la Timișoara oamenii erau încă în stradă, considerând că Revoluția nu s-a încheiat. George Șerban a venit la Societatea Timișoara cu manuscrisul, să caute susținere. S-au făcut modificări și adăugiri, cum se poate și vedea pe textul original. După aceste momente s-a hotărât citirea documentului în balconul Operei, ceea ce s-a întâmplat pe 12 martie, la prânz, în fața a 20.000 de oameni”, povestește Florian Mihalcea, președintele Societății Timișoara.
Un grup condus de pictorul Mihai Olteanu a mers peste două săptămâni, pe jos, de la Timișoara la București, aducând, într-un gest simbolic, textul Proclamației de la Timișoara pe 22 aprilie 1990 în Piața Universității din Capitală.
”Societatea Timișoara a înaintat ieri Biroului electoral nr.48 pentru străinătate o contestație privind situația reclamată de către un observator la secția nr.61 din Paris, unde câteva sute de persoane nu au reușit să voteze, rămânând în afara secției de votare la ora 21. Contestația a fost înregistrată abia astăzi, cu nr.1598/18.11.2014. În contestație se arată că prin refuzul soluționării întâmpinării, președintele secției de votare a încălcat Legea nr.370/2004 pentru alegerea Președintelui României. Totodată, se solicită sesizarea poliției cu privire la împiedicarea exercitării drepturilor electorale, infracțiune pedepsită de art.385 Cod penal cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. Au fost depuse ca probe și câteva liste cu semnături ale unor persoane împiedicate să voteze. În cazul în care solicitarea va fi ignorată de către biroul electoral, organizația neguvernamentală intenționează să formuleze un denunț penal”, transmite Floran Mihalcea, președintele Societății Timișoara.
Frauda la vot s-a realizat prin introducerea în urnă a mai multor buletine de vot decât are dreptul un alegător, faptă prevăzută de art.387 alin.1 lit.c) din Codul pena. Totul s-a întâmplat în secția de votare nr.394 din localitatea Chințeni, județul Cluj.
”Fapta s-a petrecut în data de 02.11.2014 în jurul orei 11, în fața observatorului intern al Societății Timișoara, doamna Maria Mihălțan, care a alertat poliția, fiind întocmit un proces-verbal de constatare. Observatorul Maria Mihălțan a înaintat o întâmpinare (cu nr.1/02.11.2014) presedintelui Biroului electoral al secției de votare nr.394 Chințeni, prin care a sesizat fapta ilegală, arătând că a fost de față și colegul ei, observatorul Marius Tripșa. În răspunsul formulat la întâmpinare, președintele Biroului electoral al secției de votare nr.394, doamna Maria Nădășan, a confirmat situația reclamată și a arătat că numitul Stanciu Alexa a luat din greșeală de pe masă două buletine de vot, aspect sesizat de membrii biroului electoral doar în momentul introducerii acestora în urnă, domnia sa lipsind în acel moment din încăpere. Considerăm că astfel s-a încălcat și art.44 alin.6 din Legea nr.370/2004 privind alegerea președintelui României, care prevede că “(…) În baza semnăturii în copia de pe lista electorală permanentă sau în tabel, după caz, preşedintele sau membrul biroului electoral al secţiei de votare desemnat de acesta îi încredinţează alegătorului buletinul de vot şi ştampila cu menţiunea “VOTAT”, pe care acesta o va aplica pe buletinul de vot. (…)”, având în vedere faptul că alegătorul nu avea voie să ia singur de pe masă buletinul de vot, ci acesta trebuia să îi fie înmânat de către membrul biroului electoral desemnat în acest sens”, se arată în document.